Avem în faţă trei lădiţe, una de aur, una de argint si una de plumb. Pe fiecare e o inscripţie care călăuzeşte sau, mai degrabă, încurcă alegerea.
Pe cea de aur scrie: „Pe mine cin' m-alege dobândeşte / Ce inima atâtora pofteşte". Pe cea de argint e altă promisiune: „Pe mine cin' m-alege/ Cu ce i se cuvine se alege". În fine, pe cea de-a treia e scrisă mai degrabă o ameninţare: „Pe mine cin' m-alege/ Aruncă la-ntâmplare, / Dă-n trăsnet tot ce are". Ce aţi alege? Cum aţi stabili care e lada bună?
Încercarea, care o complică destul de mult pe cea din poveşti, întrucât nu mai e vorba aici de opţiunea făcută doar pe baza unor calităţi umane (lăcomie sau modestie), ci provoacă şi intrarea în joc a raţionamentului, a inteligenţei, se află în Neguţătorul din Veneţia de Shakespeare (folosesc traducerea lui Galaction din ediţia ESPLA). Iată şi inscripţiile englezeşti:
Who chooseth me shall gain what many men desire, pe cea de aur, Who chooseth me shall get as much as he deserves, pe cea de argint, iar Who chooseth me must give and hazard all he hath, pe cea de plumb.
Trei oameni îşi pun în joc inteligenţa şi însuşirile umane pentru a face alegerea potrivită, pentru a primi o răsplată. Premiul e mâna Porţiei, fapt, deocamdată, secundar. Când am citit în studenţie piesa, aveam un grund cultural destul de divers, dar nici pe departe suficient de aşezat, care să mă scutească de greşeli. Îmi amintesc că m-am oprit din lectură şi m-am pus singură la încercare.
Ce-aş fi ales? Ştiam din poveşti că nu trebuie să alegi tot ce străluceşte, bogăţia, aurul, adică tot ce izbeşte la prima vedere. Toată simbolistica aurului era legată, literar vorbind, de mărire deşartă, cădere, rău. Pe de altă parte, tot poveştile, care nu sunt chiar atât de simple cum par, impun acelaşi simbol ca pe o valoare maximă. În cele trei etape a