Motto: "Trebuie sa te gândesti la tehnologie, trebuie sa o folosesti, pentru ca pâna la urma este in sângele tau. Tehnologia se va instala si va vorbi prin intermediul tau, fie ca iti place sau nu. Mai bine n-o ignora" (Tim Etchells, scriitor, regizor, New Forced Entertainment, UK).
Am aflat de curând cum se filmau cândva scenele de dans. Am vazut o instalatie de Kiss Pal la Muzeul de Arta Contemporana: era filmata filmarea. Actorul, frumos imbracat intr-un smoking elegant, era legat cu niste curele de bratul metalic ce purta o camera, iar camera era manevrata de un cameraman, de care mai erau agatati tipul cu microfonul si inca cineva, cu o lumina suplimentara aranjata sa cada direct pe fata actorului. Care zâmbea, ca si cum ar fi dansat cu cea mai frumoasa femeie din lume, nu cu trei tipi masivi ornati cu fire si lampi ca un pom de Craciun. Mai intâi am râs, fiindca scena avea potential comic. Dar mai apoi mi s-a strâns inima, fiindca vedeam iluzia descompusa in fata mea si stiam ca n-o sa mai cred in ea niciodata, asemeni copilului care tocmai a aflat cine ii aduce, de fapt, jucariile si care isi da brusc seama ca Mos Craciun nu exista. E vina mea, mi-am mai spus, cum sa nu afli pâna la vârsta asta cum se filmeaza scenele acelea in care un cuplu se invârte pe ringul de dans, iar cei doi protagonisti se pierd unul in ochii celuilalt, zâmbind fermecati? Era un film de epoca, intre timp s-au inventat si alte metode de a filma o astfel de scena, dar puterea de simbol a acestui filmulet, care relua in loop imaginea bizarului grup dansant, ramâne cu mine.
O asemenea scena, careia autorul instalatiei ii conferea in explicatia sa rolul de a exprima "relatia dintre putere si reprezentare" (metodele cinematografului popular de a-si seduce audienta) poate explica ce anume determina niste oameni moderni, cu simtul ironiei, sa dea de pamânt cu vech
