Ştirea dată de Tolontan a fost confirmată azi oficial şi de trustul lui Bobby Păunescu, şi de Ringier (care a mai luat nişte decizii drastice zilele astea, închideri de reviste în proiect, după ce în prealabil au fost anunţate reduceri de salarii). Primul gînd – o să mai avem un mogul, de data asta clar portocaliu. Mai departe? nu prea înţeleg panica la apariţia unui nou trust de media destul de solid după achiziţia amintită. Panica trebuie să vină din altă parte: că sînt trusturi care ţin cu Băsescu sau care urăsc Băsescu. Şi atît. e o iluzie să credem că mogulii sînt monocolori. Vântu l-a urît pe Băsescu şi i-a dat lovitura finală lui Geoană în campania electorală. Păuneştii au fost în diverse zone politice şi ei. Păcatul mogulului este tocmai acesta: transpartinic şi transideologic. Geoană a fost ironizat cînd a spus că vrea presă de stînga: e mai cinstit să spui că vrei întărită o zonă ideologică, decît să ceri presă pro-X sau anti-Y (Geoană a fost oportunist în stilul său inimitabil cu altă formulare – condamnarea comunismului şi a mineriadelor. Anti-Iliescu adică. Îmi pare rău, dar în conflictul ăsta ţin cu Iliescu…). Păcatul lui Geoană este că el gîndeşte ireversibil clientelar – el vrea o presă care să-i apere oamenii (or presă din asta a fost slavă domnului – că l-au apărat televiziunile cape nimeni altul). Dar o presă asumat de stînga ar fi cazul să apară, nu cu sprijin de la vreun partid. Ci să apară natural. Realităţile o cer. Avem numai ziare care îşi asumă diverse “drepte” nu sînt din cei care să demonizeze absolut mogulismul în România – genul ăsta de isterie n-ajută pe nimeni. Dar cred că renunţarea uşoară a Ringier la EVZ şi Capital este şi un episod important în demitizarea “multinaţionalei” – idolul la care s-au închinat românii vreo zece ani. Ziaristul trebuie să-şi facă treaba în condiţii austere – vor conta cazurile individuale şi va conta