Guvernul, cu Boc în frunte, e într-un culoar îngust, unde nu mai are loc de întors. Nu se poate vorbi de eşecul politicilor sale economice şi anticriză din ultimul an, pentru că acestea practic n-au existat. Nici una din măsurile raţionale prin care celelalte ţări UE ies din impas fără costuri sociale criminale şi fără să exaspereze populaţia - relaxarea fiscală, încurajarea consumului, sprijinirea angajată şi continuă a economiei private – n-a încăput în căpşorul guvernanţilor noştri. Colac peste pupăză, o ia razna şi inflaţia, care va ajunge oficial la 5,2% în 2010, prin creşterea inclusiv a preţurilor administrate şi mai ales la alimente. Bulgărele de zăpadă se rostogoleşte. Urmează TVA?

Ce face premierul? Dă avalanşă de legi ignorând partenerii de dialog social şi vehement contestate de, practic, întreaga societate. Bâlbâită, încropită, Legea salarizării va scoate angajaţii în stradă, sindicatele anunţând deja graficul, până la greva generală. Legea pensiilor – un model de cinism, de aberaţii, încălcând din proiect principii constituţionale şi norme europene, ca şi hotărâri deja pronunţate de Curtea Constituţională – va împinge la disperare, dacă parlamentarii vor pocni din călcâie, întreaga masă a pensionarilor. Pentru că şocul nu-l vor resimţi atât “privilegiaţii”, cât pensionarii de rând, exact cei care au cotizat zeci de ani. Boc se încurcă în cifre şi se contrazice de la o zi la alta. Nefiind în stare să prezinte un studiu de impact, se pierde într-o logoree care ar putea să fie cântecul său de lebădă, ca politician, ba şi să-i prăbuşească partidul. Dacă mizează pe spatele lui Băsescu, se înşală. Acesta nu-şi va asuma riscul de a-şi urca în cap practic întreaga populaţie, indiferent de culoarea politică. Nu întâmplător în aceste zile tace.