Într-o zi am scris o poezie pentru o fată frumoasă. În altă zi am terminat o carte. Într-o zi Leonard Doroftei a băut un pahar de apă în plus. Și dacă toate acestea nu s-ar fi întâmplat, în altă zi, după 18 ani de la ziua în care am scris poezia, nu l-aș fi ascultat live pe Leonard Cohen. Ciudată e iubirea asta. Sunteți curioși? Actul 1. Într-o zi am scris o poezie

Într-o zi, eram prin clasa a XI-a, m-am îndrăgostit de o boboacă dintr-a IX-a. În ciuda a ceea ce-și închipuie unii citind ce scriu, sunt o persoană timidă. Uneori îmi ia și câte o săptămână până îmi fac curaj să invit o fată în oraș, iar până când îi și spun ceea ce simt… Și atunci mi-am amintit că în școala primară, doamna învățătoare mă lăuda pentru textele și poeziile pe care le scriam la orele de compunere.

“În secret”, de fapt cu intenţia clară de a se afla, am deschis primul caiet de versuri. Se înţelege, un prieten “bun”, chipurile pentru a mă ajuta, s-a oferit să-i dezvăluie “secretul” lui Ane Maria, fata căreia îi erau adresate poeziile. Mi-am dat seama, mai apoi, că, de fapt, prietenul în discuţie se folosise de versurile mele pentru a avea el un pretext să intre în vorbă cu Ane. Mă rog, nu i-a ieşit nici lui, iar mie cu atât mai puţin. Ane s-a împrietenit cu fiul unuia care se ocupa cu importul de mașini second-hand. Dar eu am continuat să scriu. Poezie și proză. Actul 2. Într-o zi am terminat o carte

Într-o seară de vară (au trecut ceva ani de atunci) am nimerit în grădina unei case de pe Moţilor. La o masă vreo cinci hăndrălăi, unul mai interesant decât altul, îşi umflau penele în jurul unei suave domnişoare blonde, încercând să-i intre în graţii. Când am ajuns, le-am simţit privirea odihnindu-se pe jugulara mea, pe care ar fi fost gata să o sfâşie în bucăţi de supărare că a mai apărut un pretendent.

Mi-am cântărit şansele, în condiţiile în care, evident ceilalţi lu