După ce a publicat recent o carte ca un fir al Ariadnei în labirintul produselor alimentare nesănătoase, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti (ICA) ne-a explicat cum se fură la E-uri, ce sunt alimentele culturale şi neuromarketingul, dar şi-a băgat puţin nasul şi unde ne fierbe oala cu ciorbă.

Prietenii îi spun „drMenci". E omul care scoate E-urile din tine şi dă cu ele în marii producători de alimente. Oficial e directorul ICA. În realitate, e un soi de detectiv pasionat care urmăreşte micul şi berea până la locul crimei nutriţionale. Iar ca toate aceste adevăruri să nu rămână vorbe în vânt s-a apucat să scrie „Şi noi ce mai mâncăm?". Ce-a ieşit, găsiţi în librării...

Parafrazând titlul cărţii, şi dr Menci ce mai mănâncă?

Alimente biologice şi mai puţin alimente culturale.

Reuşiţi?

Cam în 90% din cazuri, da... Dar vreau să fac o paranteză pentru a explica diferenţa dintre alimentul biologic şi cel cultural. Cel biologic este cel care poate fi luat direct din natură şi consumat ca atare (fructele, legumele). Alimentul cultural este cel asupra căruia intervine cultura omului, nu biologicul.

Ce aduce nou cartea dvs.?

Este în primul rând o abordare holistică a alimentaţiei. Se porneşte de la ideea că alimentele sunt influenţate de modificările mediului. Trebuie să înţelegem faptul că alimentele sunt parte din mediul nostru înconjurător.

Dacă acesta este poluat, şi alimentele noastre vor fi poluate. Dacă agricultura este superchimizată, şi alimentul va fi la fel. Un capitol important pe care l‑am dezvoltat este cel al crononutriţiei. Adică modul în care bioritmurile noastre fiziologice (circadiene sau sezoniere) ne influenţează comportamentul alimentar.

Ce este cu „Noua ordine alimentară" de care pomeniţi în carte?

Este timpul să conştientizăm din ce în ce mai mult relaţia dintre aliment