In 13 februarie au avut premiera mondiala, in cadrul Berlinalei, doua filme romanesti cu titluri din aceeasi zona semantica, dar cu detenta diferita. Lungmetrajul „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, de Florin Serban, care reprezinta Romania in competitia pentru Ursul de Aur, e un thriller combinat cu love story care are sanse sa-i placa presedintelui juriului, Werner Herzog. Cu scurtmetrajul „Colivia”, Adrian Sitaru ramane in universul intimist deschis de „Valuri” si bantuit de tema responsabilitatii. Desi s-a intors recent de la Rotterdam cu pneumonie, Florin Serban n-a ratat Berlinul.

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” aduce a doua oara consecutiv o productie romaneasca in Competitia Oficiala a Berlinalei, dar este prima oara dupa 17 ani (de la „Patul conjugal” de Mircea Daneliuc) cand filmul poarta semnatura unui regizor roman. (Anul trecut, „Katalin Varga” era co-productie romaneasca, dar regizorul Peter Strickland era britanic). Pe covorul rosu au pasit debutantul in lungmetraj Florin Serban, debutantii George Pistereanu si Ada Condeescu, actrita Clara Voda, monteurii Catalin Cristutiu si Sorin Baican, dramaturgul Andreea Valean (a carei piesa sta la baza filmului), co-producatorii Daniel si Catalin Mitulescu. Cu destule emotii, dat fiind ca toti erau pentru prima oara pe un covor rosu la Berlin. Filmul lor, insa, nu are nimic glamour. Este o poveste aspra despre un tanar care e dat peste cap de revenirea mamei din Italia si care incearca sa evadeze din inchisoare cu doar cinci zile inainte de a fi eliberat.

Trailer-ul fimului "Eu cand vreau sa fluier, fluier":

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” este un film puternic si intr-atat de onest si de dornic de a fi autentic incat isi asuma riscul imperfectiunilor. Florin Serban, admirator al filmelor lui Robert Bresson, a intentionat de la bun inceput sa lucreze cu neprof