Miracolul numit «Evenimentul zilei» nu se va mai repeta niciodată. Pentru că nu se vor mai repeta condiţiile din anii 1992-1996.

Tranzacţiei anului - cum ar putea fi poreclită vânzarea „Evenimentului zilei" de trustul Ringier - i s-au consacrat numeroase intervenţii în ziare şi la televiziuni. Pentru unii comentatori, momentul a fost un prilej de a se referi la „Evenimentul zilei" din anii 1992-1996, perioadă marcată de două recorduri: cea mai rapidă creştere de tiraj din istoria presei şi cel mai mare tiraj din istoria presei postdecembriste: oficial - 600.000 tiraj, neoficial - peste 800.000.

Despre „Evenimentul zilei" din anii 1992-1996 s-a făurit în ultimii ani un clişeu imbecil. Cel potrivit căruia succesul ieşit din comun al ziarului s-ar fi datorat ştirilor inventate, în genul legendarei ştiri despre găina care a născut pui vii.

Colecţia „Evenimentului zilei" se găseşte în bibliotecile publice din România. Cine o parcurge îşi dă seama că nu năzbâtii în genul celei cu găina a adus „Evenimentului zilei" uriaşul succes de public. Sunt azi publicaţii care oferă cititorilor ştiri mai dihai decât cea cu găina. N-am auzit ca vreuna dintre ele să aibă succesul de public al „Evenimentului zilei" din anii 1992-1996. Succesul se explică prin câteva elemente ţinând atât de conjunctură, cât şi de formula ziarului:

1. Asumarea de către „Evenimentul zilei" a ipostazei de tribună de luptă a Opoziţiei democratice împotriva regimului FSN-ist al lui Ion Iliescu. Excepţie făcând „România liberă" şi câteva săptămînale fără audienţă, toate celelalte publicaţii din România se aflau în mâinile Puterii. În aceste condiţii, un număr uriaş de cititori îşi găseau zilnic în „Evenimentul" nu numai informaţiile ascunse de celelalte ziare, dar şi propriile opinii în materie de politică. Lucru extrem de important, atitudinea noastră critică avea maximă credibilitate. Pe