Mitică Dragomir este cel mai guraliv şi intransigent teoretician al lecturii, pe care fotbalul l-a răpit gloriei academice antume şi mai ales postume, dar care, într-un moment de graţie al existenţei sale, a priceput că Marele Derby n-are treabă cu maidanele Urziceniului, ci cu eternul rival al sănătăţii mintale: cititul.
Sâmbăta trecută (nu vreau reproşuri: apoftegmele, zicătorile, panseurile nu au vârstă şi nu se împut ca brânza!) preşedintele LPF încercă să explice unor scriitori cum vine treaba cu zbenguielile sex plus droguri plus barbut ale fotbaliştilor noştri. Simţind că discuţia decolase vijelios spre domeniile alpine ale gândirii şi că telespectatorii riscă să se sufoce (eu m-am prăbuşit mult mai devreme, la pauza publicitară), s-a întors spre poporul holbat în dreptunghiul colorat al televizorului, marcând cu un şut plasat: “Azi citeşti, mâine citeşti, poimâine citeşti, TE-APUCA PANDALIILE!!!” Atât. Cu asta, munca cercetătorilor anorexici şi miopi care mănânca din sudoarea poporului s-a transformat într-un morman de cărţi poştale pline de clişee şi mâzgăleli.
Preşedintele LPF (Lectura Pentru Fraieri) a rezumat cu măiestrie opinia comună despre foloasele cititului. Într-adevăr, orice exces pare îndreptaţit şi chiar inofensiv, întrucât este reversibil: bei zdravăn, te iei la harţă cu muşterii, dar pâna mâine îţi trece; înfuleci mititeii, pui fleica deasupra, garniseşti cu salata-bou, decorezi cu cataif şi ecler – triferment, spălături stomacale, mâine eşti gata pregătit pentru ciorba de potroace. Mâncarea şi băutura vatăma temporar. Cu cititul îţi pierzi minţile, după ce ţi le-ai câştigat cu greu la poker şi barbut, trişând nemaipomenit vecinii de bloc. Prin ‘96-’97, un biet nebun zmulgea ropote de aplauze puberilor (mă număram printre ei) de la un mare colegiu braşovean: tipul era posesorul unei memorii fabuloase, recita cu acelaşi patos “Lu
