În fiecare an, când la Forumul de la Davos se vorbeşte despre bani, la Conferința de la Munchen se vorbeşte despre război.Afganistanul, Iranul şi terorismul au fost anul acesta principalele teme ale conferinţei, dar în prim-plan s-a aflat tot China.
Începând din 1962, oraşul german Munchen găzduieşte Conferinţa de Securitate, o reuniune la care participă miniştrii Apărării şi de Externe ai lumii, şefi militari, şefi ai serviciilor de informaţii, oameni de ştiinţă şi, desigur, şefii principalilor producători de arme ai lumii.
Întâlnirea este o oportunitate de a afla la ce se gândesc oamenii care decid în probleme de război şi pace. „China, China, şi iarăşi China", mi-a spus un înalt oficial când am întrebat care a fost subiectul principal de anul acesta. „Desigur, Afganistanul, Iranul şi terorismul sunt importante, dar toate implică şi China, care nu poate fi lăsată în afara discuţiilor".
Condiţiile Chinei
Actorul principal la întâlnirea de anul acesta a fost ministrul de Externe chinez, Yang Jiechi, care le-a spus delegaţilor că ţara sa va fi o forţă pozitivă în lume şi va contribui la eforturile de pace, atâta timp cât va exista „un spirit de cooperare". A fost cu siguranţă o pregătire a scenei pentru exprimarea preocupării chineze în legătură cu recentele vânzări masive de arme americane către Taiwan.
Chiar dacă prioritatea Chinei este dezvoltarea economică, fără îndoială gigantul asiatic nu va scădea ritmul nici în extinderea capacităţilor militare. Are cele mai mari forţe armate de pe planetă, cu o armată de 2,5 milioane de oameni - sau 0,17% din populaţie. Este urmată de Statele Unite, cu 1,5 milioane de soldaţi (0,5% din populaţie), şi de India, Coreea de Nord şi Rusia.
Dar puterea militară depinde cel puţin la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, de bani şi tehnologie pe cât depinde de numărul de oameni sub arme. Cheltuielile
