Maria Stanciu, din Prisăcani, îşi aminteşte cum s-a îndrăgostit de Gheorghe, în urmă cu jumătate de veac. Cum s-au căsătorit fără voia părinţilor, cei doi, săraci lipiţi, au construit totul cu mâna lor, iar dragostea le-a fost cel mai preţios lucru din lume.

Povestea de dragoste a Mariei (72 de ani) şi a lui Gheorghe Stanciu (78 de ani) poate concura cu cele mai celebre romane romantice. Ea, fiică de chiaburi, iar el un simplu fecior de ţărani s-au iubit încă din copilărie.

„Eram vecini în sat la Prisăcani. L-am iubit de când eram o copiliţă de 13-14 ani, dar el nici nu se uita la mine. Era mai mare cu şase ani şi umbla numai cu fete şi băieţi de vârsta lui“, îşi începe povestea vieţii tanti Maria. Varianta lui nea’ Ghiţă este însă alta, plină de romantism.

Cum a fugit la el

„Cum să n-o plac? Îmi fugeau ochii numai după ea, pe la hore unde dansam. Şi la biserică o vedeam cum păşeşte cu atenţie atunci când îmi simţea privirea aţintită spre dânsa. Am ştiut de la început că va fi a mea toată viaţa“, spune bărbatul cuprins de emoţie.

Într-o seară de duminică, pe când Maria avea doar 16 ani, vecinul ei, cu inima înflăcărată, s-a furişat la adăpostul întunericului, în camera unde dormea aleasa inimii lui. „Am simţit o mână pe piept şi am crezut că era un frate de-al meu. Am deschis ochii, l-am văzut pe Gheorghe şi atunci m-a sărutat cu foc. M-au trecut fiorii de emoţie pentru că era primul bărbat care mă săruta“, mărturiseşte femeia.

În câteva secunde, iubitul i-a şoptit la ureche să fugă cu el ca să se căsătorească, dar fata era deja promisă de părinţi unui alt bărbat.

„După numai patru zile, într-o joi, am aflat că mama şi tatăl ei îi făcuseră bagajele s-o mărite cu unul din Osoi. Flăcăul acela venise deja s-o ia din sat pentru că nunta era stabilită pentru următoarea duminică“, îşi aminteş