Mira-m-aş să mai fie marea cum era odată. Cum era odată, iarna. Vara trecută ne-am întâlnit, parcă în fugă, parcă n-avea timp de mine, însă mie mi-a fost de ajuns cât m-a suportat. Marea nu e tot timpul la fel, o poţi privi ore întregi fără să te plictiseşti, la fel ca şi pădurea. Şi marea, şi pădurea, şi cerul... Ele fac parte din veşnicie. Însă cerul....

Eram astă vară cu lupoaica mea pe nume Slash. Păi, cum s-o cheme altfel?... I-am dat nume de star rock. Lupoaica Slash! E urât? Mie nu mi se pare. Pe atunci avea doar 4 luni şi nu-i era frică de mare. Doar că frica era la mine, că mergeam cu o suită de câini vagabonzi după noi, că era tare frumuşică şi privea lumea cu o mare uimire, şi toată acea gaşcă de câini ne urma, dar de la o oarecare distanţă. Trebuie să ai ceva pâine să le dai, şi atunci ei vor primi şi vor pleca fără să ai nici o problemă. Şi pe mine mă privea Slash cu uimire şi voia tot timpul să mă muşte, ba de ureche, ba de faţă, ba de mâini, dar de cele mai multe ori se încurca în părul meu. Când era să fiu mai puţin fericit, a apărut în viaţa mea căţeluşa asta care a venit tocmai din Ungaria pentru mine... că e unguroaică dom'le, ce te pui? Are carnet de animăluţ cu pedigree şi cureluşă de piele cu verigă de metal foarte fină. Acum ea are aproape 9 luni şi are alura unui adult. Dacă se ridică, îmi ajunge cu picioarele la umeri. Cât poate fi de iubitor un câine, dacă ştii să-l priveşti adânc în ochi şi să-l întrebi aşa, deodată: ... "Ce mai ai să-mi spui tu azi?". Şi ea spune, numai că tu trebuie să ştii să auzi, să asculţi. Odată am atins-o cu o vărguţă pe spate, după ce a apucat de faţa de masă şi a spart tot. Am ridicat tonul, am certat-o şi ea a venit aproape târându-se şi a început să-mi lingă mâna. Unii ar spune că atunci a fost şmecheră. Eu cred altceva, cine ştie?... Cel mai mult îi place acum să stea liberă prin curte, să aler