Astăzi a început cel mai bulversant exament de Bacalaureat pe care l-a avut România în ultimii ani şi, slavă Domnului, educaţia a fost unul dintre domeniile în care s-au folosit cei mai mulţi cobai, fiecare ministru care s-a perindat prin Berthelot experimentând diverse metode de îndobitocire a “şcolerilor”.

Sistemul de învăţământ din România este cariat, iar efectele se vor vedea din păcate în viitorul nu prea îndepărtat. Ne mândrim de fiecare dată cu olimpicii noştri internaţionali (din păcate, şi aceia în scădere), uitând să amintim faptul că ei sunt un produs de seră, care nu are aproape nimic de a face cu sistemul, ci doar cu entuziasmul unor dascăli. O demonstrează rezultatele la principalele evaluări internaţionale (PISA, TIMSS şi PIRLS), scoase în evidenţă şi de raportul Miclea.

Cu excepţia rezultatelor la lectură ale copiilor din clasa a IV-a, toate celelalte performanţe se află mult sub media internaţională. Mult mai îngrijorător este însă faptul că performanţele înregistrate de elevii noştri sunt semnificativ mai slabe decât cele ale elevilor din ţările vecine, recent intrate în UE, care au aproximativ aceleaşi condiţii socio-economice ca România.

Există, într-adevăr, alte surse de informare care compensează precaritatea sistemului educaţional (vezi, de exemplu AICI), dar problema de ansamblu rămâne. S-a încercat cu modelul francez, ne-am pliat pe sistemul Bologna, iar acum ministrul Funeriu trage cu ochiul la modelul finlandez, bazându-se pe evaluările internaţionale pe care le aminteam mai sus.

„Modelul finlandez este unul dintre cele mai de succes şi eficiente sisteme de învăţământ la nivel european, inclusiv prin rezultatele foarte bune obţinute de elevii finlandezi la testele PISA. Aceasta este şi raţiunea pentru care am iniţiat această colaborare cu partea finlandeză în ideea de a identifica acele elemente care pot fi p