La început de viaţă democratică, în februarie 1990, făceau vâlvă dezvăluirile de presă ce aveau ca subiect luxul nemaipomenit în care se lăfăiseră Elena şi Nicolae Ceauşescu. Aproape zilnic, românii aflau detalii ale vieţii cotidiene ale foştilor conducători: feluri de mâncare pe care ei şi le permiteau la câţiva ani o dată sau niciodată încercate, garderobe ticsite cu ţesături fine, blănuri bogate, stofe rare, croieli unicat, mobilier îngreunat de decoraţiuni opulente, băi suflate cu aur, cristaluri, marmură de preţ.

Presa avea acces la obiective până atunci ferecate sub lacăte grele şi îi prezenta publicului o adevărată gestiune a megalomaniei. În cazinoul din Sinaia, pentru prima dată după unsprezece ani cititorul putea în sfârşit pătrunde, pe urmele reporterului. "Împrumutate" fără vreo procedură legală, luate în custodie printr-un simplu borderou, se găseau aici opere plastice de valoare mare sau chiar ... de valoare neestimată: "Tigru în luptă cu şerpi" din bronz (valoare 30.000 lei), "Leu mugind", (valoare 3.000 lei), faţă de masă (valoare 14.000 lei).

Fostul cazinou fusese dotat corespunzător pentru a fi utilizat drept casă de protocol, dar şi pentru şedinţe şi întruniri oficiale. În clădire era amenajată o sală de spectacole de 450 de locuri, dominată de pe scenă de fotolii enorme cu capitonaj deschis, mese cu jardiniere la prezidiu, cabine cu mobilier de mahon pentru eventualii artişti invitaţi, cabină de proiecţie, orgă de lumini, instalaţii de sonorizare, cabine de traducere simultană din şase limbi. Pentru "ocaziile speciale" (opt în 11 ani), o dată cu amfitrionii evenimentelor, veneau de la Bucureşti farfurii şi porţelanuri fine, pahare de argint, tacâmuri de argint aurit.

În 1980 fusese un dineu pentru preşedintele bulgar Todor Jivkov şi pentru fiica acestuia, un dineu la 7 ianuarie 1981, altul la 26 ianuarie 1985, l