Este inca prea devreme pentru a putea evalua importanta deciziei autoritatilor romane cu privire la acceptarea invitatiei lansate de Administratia Obama in vederea participarii la scutul antiracheta american. Din 2015 Romania va gazdui, asadar, elemente terestre ale sistemului destinat sa ofere Europei protectie antibalistica "mpotriva amenintarilor, reale sau potentiale, venite din Iran. Importanta acestei decizii depinde, in cele din urma, mai ales, de modul in care reprezentantii unei tari mici ca Romania vor sti sa negocieze cu un partener infinit mai mare si mai puternic, dar si de natura cooperarii stabilite - daca va fi una limitata doar la chestiuni militare sau una extinsa si in alte domenii care ar permite SUA sa devina o contrapondere a UE.

Judecand dupa primele reactii ale televiziunilor conduse de Alexandru Sassu si Emil Hurezeanu, orice telespectator strain si neavizat ar fi fost tentat sa creada fie ca Romania inca mai este pasalac turcesc, fie ca tara se afla in plina epoca de rebotezare a oraselor si catunelor sale dupa Stalin si Petru Groza. Abordarea jurnalistica a evenimentului s-a distins, in cazul ambelor posturi TV, printr-un sir interminabil de truisme si provincialisme, realizatorii concentrandu-se obsesiv pe chestiunea parerilor altora, mai exact ale NATO si UE, in legatura cu acest pas. Cum tratatele bilaterale intre doua tari membre NATO nu reprezinta nimic iesit din comun, nu vad de ce acordul de fata ar starni reactii mai aparte?! Iar daca le-ar starni totusi, atunci am putea concluziona ca Alianta Nord-Atlantica a uitat de insasi menirea ei primordiala - anume de a apara lumea libera de amenintarile venite dinspre tari inca nelibere.

Fireste ca in multiplele structuri ale UE vor exista si persoane mai putin incantate de vestea despre revenirea americanilor in Balcani. ën cadrul eforturilor postrazboi de normalizare