Am privit consternat și revoltat materialul realizat cu camera ascunsă de colegii de la Realitatea despre modul în care se cumpără BAC-ul în școlile din România. 200 de lei, atâta costă întregul examen spun elevii (cu proba scrisă, orală și atestatul). Mai mult banii de ”protocol” au fost strânși chiar de dirigintă. În fața liceului, înainte de proba orală, elevii se încălzesc cu o vișinată sub privirea complice a unei profesoare care trece prin zonă. Iar secretara liceului, vorbește cu nonșalanță despre același ”protocol”.
Ce e șocant e aerul de ”normalitate” cu care se vorbește despre aceste practici. Nimeni nu are ceva de ascuns, totul e pe față! De altfel și pe Realitatea.net materialul despre cumpărarea BAC-ului se pierde undeva, pe coloană, printre știrile despre renunțarea lui Năstase la candidatura la șefia PSD și intrarea în cursă a lui Mazăre și Ponta. Chiar dacă este o exclusivitate jurnalistică, materialul nu a fost plasat mai în față dintr-un motiv lesne de înțeles: cât de interesantă poate fi o știre despre ceva ce toată lumea știe că se întâmplă?
În urmă cu mai puțin de două săptămâni, am scris articolul ”Hopa, si profesorii fac greva. Astia ce mai vor? Si ce ofera?”. Spuneam atunci, lucru care mi-a atras antipatia unora dintre profesori că sindicalismul greșit înțeles este una dintre cele mai mari probleme ale sistemului actual din România. Că nu se pot cere majorări salariale în masă, în grup (fără a face distincție între cei care merită majorări și cei cei care merită doar să fie dați afară), că atunci când NEGOCIEZI ceva, când ceri ceva, trebuie să oferi și ceva în schimb (în cazul profesorilor – calitatea actului educațional) și că profesorii nu trebuie să aștepte ca cineva ”de sus”, de la Minister sau Guvern, să vină să le facă ordine în ograda proprie.
Nu revin asupra argumentelor, le puteți citi aici.
Coincidență
