Pecs este un orăşel la graniţa dintre Ungaria şi Croaţia, cu străzi şerpuite şi căsuţe colorate în roz, roşu,verde, albastru, mov, bleu …Seamănă cu un oraş din turtă dulce, cu trotuare din cărămiză arse, cu rigole şi mulţi, foarte mulţi castani. În centru, o piaţetă cu o biserică mai aparte – are cruce si semilună. A fost mai întâi biserică ,apoi au venit turcii şi au transformat-o în moschee, iar după decăderea Imperiului Otoman a redevenit biserică. Oraşul a hotărît să rămînă şi crucea şi semiluna, ca amintire a trecutului. Cînd am fost eu la Pecs într-o latură a piaţetei era statuia unui cavaler călare. Ştefan cel Mare. Locuitorii din Pecs – unde nu e picior de român – i-au ridicat o statuie în semn de mulţumire că a eliberat oraşul de otomani. Statuia, veche de cîteva secole a stîrnit în anii noştri o dispută neobişnuită pentru noi – aşezată într-o parte a piaţetei arăta bine din punct de vedere estetic, dar oare nu se supără românii că nu e aşezată statuia în mijloc, ca să i se arate preţuirea cuvenită? Cînd am plecat din Pecs Consiliul Local încă nu ajunsese la o concluzie – să lase statuia pe loc sau să o mute în centru.

Oriunde ar fi, românii habar nu au că ea există, aşa că Ştefan cel Mare poate sta liniştit la Pecs, un oraş unde oamenii au doar dileme estetice.

Pecs este un orăşel la graniţa dintre Ungaria şi Croaţia, cu străzi şerpuite şi căsuţe colorate în roz, roşu,verde, albastru, mov, bleu …Seamănă cu un oraş din turtă dulce, cu trotuare din cărămiză arse, cu rigole şi mulţi, foarte mulţi castani. În centru, o piaţetă cu o biserică mai aparte – are cruce si semilună. A fost mai întâi biserică ,apoi au venit turcii şi au transformat-o în moschee, iar după decăderea Imperiului Otoman a redevenit biserică. Oraşul a hotărît să rămînă şi crucea şi semiluna, ca amintire a trecutului. Cînd am fost eu la Pecs într-o latură a piaţ