Premierul Emil Boc s-a destainuit postului de radio Antena Satelor ca mama sa ii trimite si azi la Bucuresti slanina, lapte, branza telemea, ciuperci, miere de albine. Evident, pentru ca sunt foarte bune. Ascultand interviul, multi locuitori ai oraselor au inghitit in sec imaginandu-si cat de buna trebuie sa fie slanina pe care o mananca primul ministru din moment ce merita efortul de a-i fi trimisa special tocmai din judetul Cluj. Si in mod cert, alti romani, convinsi ca slana pe care o prepara ei da clasa celei care se face in satul Rachitele, au inghitit si ei in sec la gandul banilor pe care i-ar castiga daca produsele lor traditionale ar putea ajunge in magazinele din orase. si unora si altora, premierul ne-a reamintit cat de profund anormala este situatia in care ne aflam. O tara care poate hrani 80 de milioane de oameni, dupa cum spune chiar Boc, dar ai caror locuitori consuma in proportie de 70 la suta alimente din import. O tara in care, vara, inca se mai coc cele mai gustoase rosii, cirese si piersici din lume, dar ale carei piete sunt inundate de fructe si legume fade, aduse uneori de la mii de kilometri distanta. O tara in care daca vrei sa mananci un ou adevarat trebuie fie sa iesi cu masina cativa zeci de kilometri in afara orasului, ca sa le cumperi de la o batranica incremenita in fata unui lighean, fie sa platesti 3 lei bucata intr-un magazin bio, care vinde doar produsele unor gaini ce traiesc fara nici un stres tocmai in Germania.
De aceasta aberatie se face vinovat inclusiv Emil Boc, care nu se afla la primul sau mandat de premier, laolalta cu toti ceilalti ministri, prim-ministri sau presedinti, mai mult sau mai putini "fii ai satului", mai mult sau mai putini priceputi in a da cu coasa, care au plans pe umerii taranilor, le-au cersit votul, dar nu au facut nimic serios pentru ei.
Si cat de usor ar putea fi totusi rezolvata macar o
