Ultimele zile au propulsat in prim-planul vietii publice romanesti cearta dintre doi intelectuali de mare vizibilitate, Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu. Amandoi fac parte dintre liderii de opinie care s-au facut cunoscuti prin implicarea lor pasionata, autentica si persuasiva in judecarea comunismului ca regim totalitar, abuziv si criminal. In timp ce Tismaneanu a condus comisia omonima, al carei Raport final condamna inechivoc cei cincizeci de ani romanesti de opresiune rosie, Oprea s-a dedicat, mai ales, explorarii de teren, mergand pe urmele mormintelor anonime unde au fost ingropati cei executati sumar de catre sistem sub stalinism. ën fapt, prin efortul fiecaruia dintre ei, cunoasterea mai adecvata a dictaturilor de tip stalinist dintre 1948 si 1989 a avansat temeinic in anii din urma, grupurile de cercetatori coagulate in jurul celor doi restituind colectii de documente, elaborand volume de studii si cercetari monografice, dand la iveala serii de carte la edituri prestigioase si gasindu-si expresie chiar si in viata institutionala a Romaniei. Astfel, in timp ce Vladimir Tismaneanu a fost numit - pro bono, adica neretribuit, dupa cum atrage atentia profesorul de la Universitatea din Maryland - in fruntea unei comisii prezidentiale, beneficiind de una dintre cele mai inalte acreditari publice posibile in tara noastra, Marius Oprea a ajuns directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si al Memoriei Exilului Romanesc. Pentru orice cetatean care nu se dezintereseaza de istoria recenta, pentru multi dintre noi aceasta fiind chiar o pagina traita nemijlocit, asemenea formule institutionale se dovedesc oportune, necesare si capabile sa raspunda, fiecare in felul ei, nevoii de adevar istoric clamate inca din 21 decembrie 1989 de multimea razvratita care se aglomera pe strazile oprimate ale marilor orase ale ceausismului tarziu.

Din pacat