Unul dintre locurile comune ale istoriografiei noastre spunea ca domnitorii din Tarile Romane, si mai ales stefan cel Mare, au tinut piept invadatorilor tatari si turci, aparand ca un scut Europa, aici, la est, unde totul e luat, dupa cum iarasi foarte usor se spune, cu usurinta. Nu sunt deloc sigur ca toate bataliile noastre cu tatarii si turcii au avut ca mobil apararea Europei, asa cum nu sunt deloc sigur ca Mihai Viteazu a ocupat Moldova si Transilvania in ideea ca "toti suntem romani" si deci "pe veci aici stapani". Cat despre luatul in usor al lucrurilor pe la noi, asta se mai verifica din cand in cand, ca, de pilda, la inceputul acestei luni, cand lumea, inclusiv cea romaneasca, a primit stirea ca CSAT-ul nostru a aprobat amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta american pe teritoriul Romaniei. Destui comentatori lucizi au observat cum a trecut aceasta stire, de fapt, istorica, pe planul doi, in favoarea luptelor intestine din PSD pentru sefia partidului. Dintr-un anume punct de vedere, poate ca e mai bine asa. Altfel, de cate ori este in prim-plan o stire privind alianta noastra cu SUA, rasar din nou figurile ruginite ale filosovieticilor mascati, ca atunci cand cu bombardarea Belgradului de catre americani.
Filorusismul, sau mai degraba spinarea plecata in fata Rusiei, ca mostenitoare a URSS, nu a disparut de la noi, chiar daca se deghizeaza in luciditate si analiza obiectiva. O intreaga masinarie de manipulare se pune in functiune de cate ori cei care decid destinele acestei tari se arata in favoarea aliantei cu Statele Unite. E drept, Rusia e la o azvarlitura de racheta cu raza scurta sau medie de actiune, in timp ce SUA sunt departe.
Reactiile fata de gesturile proamericane dau inca o data, daca mai era nevoie, masura in care generatiile de azi mai au vreo legatura cu acelea de acum 60 de ani, cand foarte multi romani,
