Vorbind despre fenomenul chat, o revistă comenta ironic: „Când începi să ştii ce înseamnă ASL, LOL, IWALU, BRB, PAW etc., înseamnă că ai deja probleme serioase.“ Cu toate acestea, câteva vechi prietene au reuşit să scape de problemele lor cele mai arzătoare învăţând tocmai ce anume înseamnă astfel de abrevieri.

Ieri. D, M, A şi E erau patru fete trecute de treizeci de ani, cheflii, chicotitoare, frivole, dar nu mai puţin capabile de trăiri dramatice şi de intenţii serioase. Îmi aminteau, adesea, de personajele din „Sex and the City".

Erau foarte diferite ca stil, aparenţă, natură şi vocaţie, dar solidare prin vise, frustrări, dorinţe şi singurătate. Timpul cvasipermanent petrecut împreună era rareori întrerupt de câte o aventură amoroasă a vreuneia dintre ele, urmată, inevitabil, de decepţie şi de regăsirea, apoi, euforică a vechilor prietene - în hohote de râs-plâns şi valuri de votcă.

Azi. Le credeam pierdute. Mi le imaginam deja, peste zece ani, fanate, patetice şi alcoolizate, când internetul a schimbat, în mai puţin de un an, destinul întregii trupe. Rând pe rând, amicele şi-au instalat internet şi messenger. La început, stângaci, cu două degete, dar, curând, cu ambele mâini, domnişoarele s-au deprins să converseze pe chat cu feluriţi necunoscuţi din lumea largă.

Au urmat schimburi de poze, telefoane, declaraţii de intenţie şi, îngrijorător de curând, vizitele. Şi, mirare, pretendenţii s-au arătat a fi nu impostori imberbi, ticăloşi sau obsedaţi sexual, ci bărbaţi agreabili, politicoşi, maturi şi afectuoşi, dispuşi să meargă într-o relaţie până la capăt. După numai câteva luni, au avut loc căsătoriile, iar

nedespărţitele mele amice s-au împrăştiat, dintr-odată, în cele patru zări.

Pesemne că, în zilele noastre, moirele s-au retras în realitatea virtuală. Sau poate că realitatea de zi cu zi a prietenelor mele ajunsese mai volati