Din punct de vedere al relaţiilor cu publicul, al doilea mandat al lui Traian Băsescu nu a început aşa cum şi-a dorit preşedintele.
Ceva straniu se întâmplă în viaţa noastră politică de câteva săptămâni: cel puţin până în frumoasa zi de Sf. Valentin, preşedintele s-a retras din prim plan, cedându-i rolul de protagonist premierului Emil Boc. Ne-am fi aşteptat desigur ca lucrurile să stea cu totul altfel, şi anume, ca preşedintele reales să înceapă în forţă noul său mandat, cel în care, prin tradiţie, preşedintele este ocupat de locul său în istorie. Iată însă că, după o neinspirată intervenţie la OTV, în care a fost forţat să se coboare sub exigenţele funcţiei pentru a fi la nivelul staţiei, Traian Băsescu nu a mai spus nimic în public nici despre reforma pensiilor, nici despre reforma educaţiei, nici despre reforma clasei politice şi nici despre reformarea parlamentului, potrivit rezultatelor referendumului. Cel care a vorbit despre aceste subiecte a fost aproape în exclusivitate premierul Emil Boc. Acest comportament este greu de înţeles când vorbim despre Traian Băsescu, preşedintele-jucător, care a promis că nu va ezita niciodată să-şi spună punctul de vedere în interesul românilor.
Paradoxal, această perioadă de silenzio stampa a coincis cu una în care preşedintele a fost, de fapt, foarte activ în plan extern: l-a primit la Bucureşti pe preşedintele Consiliului European Herman van Rompuy, a efectuat o vizită triumfală în Republica Moldova, a prezidat şedinţa CSAT care a decis participarea României la scutul antirachetă american şi a luat parte la reuniunea informală a Consiliului European. Toate aceste acţiuni ar fi meritat o atenţie mult mai mare din partea mass-media decât le-a fost acordată. Mai mult, ar fi trebuit să fie subiect de dezbatere publică la nivel naţional. Presa noastră însă, care se vaită că moare şi nu pricepe de ce, a avut cu
