Uneori ai senzaţia că PSD s-a transformat în emisiunea „Fotbal minut cu minut”. Te desparţi un sfert de oră de fluxul de ştiri, închizi Mozilla şi muţi televizorul pe „Seinfeld” şi pac! se întâmplă ceva! Se retrage Năstase, intră firesc în joc Ponta, se retrage Iliescu, iese Diaconescu pe tuşă. Ilie Dobre e comentatorul ideal pentru ceea ce se întâmplă în partidul ăsta.

Îmi imaginez cum stau unii pesedişti prin teritoriu cu ochii lipiţi de monitoarele tv şi rearanjându-şi opţiunile în funcţie de momentul zilei: în timpul lui „Răzvan şi Dani” erau decişi să voteze cu Năstase, pe la emisiunea lui Măruţă, jumătate dintre ei o luaseră în direcţia lui Ponta, jumătate spre Diaconescu, iar seara cam pe când Boc sau orice alt pedelist se produc pe la Naşul sau OTV, se culcă votându-l pe Geoană. Când te gândeşti că până la congres mai sunt trei zile şi câteva sute de kilometri de străbătut din teritoriu până spre Romexpo…

Revenind la Diaconescu, mutarea sa pare logică prin prisma a măcar trei argumente.

Cel mai evident este totuşi apropierea de Mircea Geoană, una biografică şi chiar de construcţie politică social-democrată. Amândoi diplomaţi, amândoi sacrificaţi o tură la Primăria Capitalei, cam cu acelaşi gen de discurs ideologic care ţinteşte spre social-democraţia de tip Tony Blair. Măcar în vorbe.

Al doilea ţine de faptul că Diaconescu nu avea nicio şansă să intre în finala de doi. Nici în varianta în care candida Adrian Năstase, nici în varianta intrării în cursă a lui Victor Ponta. Sau cu atât mai puţin acum, aş putea spune asta. Singurul scenariu în care fostul ministru ar fi atins finala – şi ar fi pierdut cu graţie în ea- ar fi fost o cursă în trei în primul tur: Geoană – Diaconescu-Mitrea. Numai că Diaconescu nu a dat niciodată senzaţia că s-ar putea ralia grupării Năstase-Iliescu pentru a-l combate pe Geoană. Ba dimpotrivă, atacurile la adr