Una dintre cele mai mari violoniste ale lumii, Sarah Chang, a concertat la Bucureşti. Duminică seară, la Ateneul Român, în cadrul manifestării "Cruciada Culturii", artista a excelat în faţa spectatorilor care au venit s-o vadă şi s-o audă cântând. În program au fost piese de Cesar Frank, Johannes Brahms şi Christopher Theofanidis. Sarah Chang (29 de ani) s-a născut în Philadelphia din părinţi coreeni. A câştigat Avery Fisher Grand Price, cel mai important premiu din lumea muzicii clasice, a vândut milioane de discuri în întreaga lume şi a fost invitată să cânte cu cele mai mari orchestre din lume. Este supranumită de criticii muzicali "Sarah Chang, zeiţa viorii".
Jurnalul Naţional: Sarah, de ce iubeşti vioara? Ce sentiment îţi transmite acest instrument?
Sarah Chang: Vioara este vocea mea, este mijlocul prin care-mi exprim emoţiile. Este cea mai mare parte şi bucurie a vieţii mele.
Ai putea să trăieşti fără vioară? Ai putea-o înlocui cu altceva?
Îmi iubesc vioara, sunt foarte ataşată de ea. Este un obiect special pentru mine. Este o vioară Guarneri del Gesu, pe care am primit-o acum zece ani de la Isaac Stern. Sunt foarte norocoasă să o am şi cred că este de neînlocuit. Deşi bagajele mele s-au rătăcit, vioara, iată, este aici cu mine.
Ai cântat muzică românească? Enescu poate...
Am cântat Enescu, însă nu am reuşit încă să-l interpretez încă la Bucureşti. Dar mi-ar plăcea ca într-o bună zi să fac şi acest lucru.
Cât timp pe zi dedici studiului şi repetiţiilor?
Depinde de zi. Dacă e o zi bună, exersez chiar şi 5-6 ore. Totuşi, variază foarte mult, între 30 de minute şi, cum spuneam, 5-6 ore. Sunt momente în care zbor în cea mai mare parte a zilei şi, prin urmare, nu-mi mai rămâne timp pentru exersat. Dar niciodată nu repet mai mult de o oră fără pauză. I-am auzit pe foarte mulţi prieteni ai mei
