PD-L şi guvernul Boc nu au învăţat nimic din nefasta experienţă mediatică a ultimilor doi ani.

Din 22 iulie 2009, preşedintele Barack Obama nu a mai ţinut personal nicio conferinţă de presă la Casa Albă. Motivul, distorsionarea mesajului în momentul prezentării programului reformei în sănătate de către ziariştii acreditaţi. Din tot discursul, jurnaliştii au reţinut şi dezvoltat în presa de a doua zi doar răspunsul la întrebarea referitoare la arestarea lui Henry Louis Gates, profesor de culoare la Harvard şi prieten cu Obama. Spre supărarea presei, preşedintele american a organizat, acum două săptămâni, o întâlnire cu oamenii obişnuiţi pe Youtube, soluţie alternativă şi răspuns la blocajul mediatic de atunci. La revolta Washington Post, Casa Albă a replicat că preşedintele este departe de a ignora sau dispreţui presa, ca dovadă întâlnirile lunare (o masă la restaurant) cu editorii, formatorii de opinie şi şefii principalelor publicaţii şi posturi TV şi radio pe subiecte de politică externă (on the record) şi internă (off the record), plus declaraţiile date „pe picior“ în diferitele deplasări în care este însoţit de ziariştii acreditaţi la Casa Albă.

Soluţia lui Barack Obama nu este o noutate. Au folosit-o mulţi, inclusiv preşedintele Traian Băsescu în campania electorală, care a înţeles că dacă nu caută soluţii alternative la blocajul mediatic şi la distorsionarea mesajului pierde alegerile. Două deosebiri există: purtătorul de cuvânt al lui Barack Obama a continuat să ţină conferinţele săptămânale de la Casa Albă, în timp ce Valeriu Turcan este un personaj invizibil pe scena publică, iar Obama a avut, în general, o presă favorabilă, spre deosebire de Traian Băsescu.

Plecând de aici, mă întreb ce ar trebui să se întâmple sau, mai bine spus, la ce grad de erodare a imaginii vor înţelege guvernanţii noştri că, totuşi, comunicarea este esenţială. Ast