Specialistii au decis: locul virusului este in specia parazitilor, alaturi de vampiri, politicieni si filosofi. Una din temele metafizice grave este, neindoios, aceea a parazitului (si a statutului sau). Cel dintii filosof care a discutat aceste chestiuni a fost, la stiinta mea, Lucian din Samosata. El a propus, de altfel, si o noua stiinta, aceea in care este expert parazitul. Si anume parazitica. In viziunea lui Lucian din Samosata, parazitul este individul care se caracterizeaza prin doua atribute: a) nu face nimic (nu munceste, in sensul propriu al termenului); b) e un insotitor indispensabil al individului avut, pe care, dintr-o bunatate fireasca, il ajuta sa-si toace averea. Intr-un cuvint, parazitul paraziteaza (dar nu asupreste pe nimeni)... In 1980, Michel Serres a publicat o carte cu titlul Le parasite, in care descrie amanuntit figura parazitului, pornind de la definitia urmatoare: parazitul este faptura care nu maninca niciodata la masa proprie, ci la masa altuia, la masa unei gazde. Gazda nu e neaparat o victima a parazitului. De obicei, gazda insasi il invita la masa pe parazit si se bucura de vizita lui. In opinia lui Serres, parazitul are o functie pozitiva, chiar productiva. In fond, alaturi de virusi, ingeri si vampiri, omul este, prin insasi esenta sa, o fiinta parazitara. Fiindca nu are un loc propriu, ci e mereu in cautarea unei gazde, parazitul poate fi descris, dar nu poate fi clasificat. A clasifica inseamna a distribui unui anume element o pozitie precisa intr-o multime. Parazitul e mereu "la mijloc", intr-un spatiu intermediar, e un nomad, "o fiinta in relatie cu o relatie". Ca si virusii (despre care nu stim cu exactitate daca sint vii, vezi mai jos), omul e o fiinta relationala. Imi aduc si acum aminte cit de uimit am fost cind Alina Sorohan (1962-1988), pe atunci studenta in Medicina, mi-a spus ca virusul se poate defini ca fiind "un cris