Unele weed shopuri funcţionează în adevărate gherete. Administratorii au primit ultimatum să scape de marfă. Cei mai mulţi caută portiţe pentru a fenta legea.
Afişul viu colorat cu plante etnobotanice dă ghes clienţilor să nu zăbovească în stradă. Înăuntru, chiar la doi paşi de uşă, o femeie chiţibuşăreşte la câteva ceasuri mecanice. Ridică ochii, curioasă. „Cu ce pot să vă ajut?“, întreabă iute, în timp ce un zâmbet forţat i se întipăreşte pe buzele obosite. Nu ştiu dacă am nimerit bine.
Mă uit în chioşcul îngrămădit şi nu văd niciun praf de ceai. Îmi arunc ochii din nou la firma şi văd că nu am greşit adresa. „Vreau nişte ceaiuri“, răspund politicos. Femeia mă cântăreşte din cap până în picioare, după care mă îndeamnă să-mi aleg marfa de pe o listă lipită pe perete.
„E bine să alegeţi ceva. Sunt ultimele produse“
„Băiatul care răspunde de ceaiuri nu-i aici. Uitaţi-vă pe listă şi alegeţi ce vreţi“, spune femeia. Curioasă, îmi arunc ochii pe foaia de hârtie. E o întreagă listă de produse, undele mai ieftine, altele chiar foarte scumpe. „Puteţi să-mi spuneţi care sunt mai puternice? Puteţi să-mi daţi nişte informaţii despre marfă?“, întreb femeia. Vânzătoarea se codeşte. „Nu prea mă pricep. Dar e bine să alegeţi ceva, pentru că acestea sunt ultimele produse. N-o să le mai găsiţi pe piaţă“, şopteşte vânzătoarea, ca şi cum mi-ar fi dezvăluit un mare secret. Nu m-a convins să bag mâna în buzunar. M-am retras politicos, cu promisiunea că o să revin pentru cumpărături.
Comercianţii de plante etnobotanice nu mai au voie de ieri să vândă ierburile interzise prin ordonanţă de urgenţă. În plus, au la dispoziţie zece zile pentru a-şi lichida stocurile. Unii au scăzut încă de zilele trecute preţul „ierburilor“ şi au reuşit să scape de toată marfa. Pe cele mai multe magazine din oraş era pus ieri lacătul şi era postat un anu