- Editorial - nr. 482 / 16 Februarie, 2010 Un adevar din realitatea romaneasca, nedezmintindu-se din 1990 incoace, nu poate fi pus, in niciun caz, sub semnul indoielii: in toata aceasta perioada postdecembrista, mai ales din ultima vreme, politica asta de doi bani, neplatind nici cat o ceapa degerata, se deruleaza, clar, doar in functie de emotii pozitive sau negative. Emotii de partid, bineinteles! Ne-o dovedeste _ si inca cu prisosinta! _ premierul Emil Boc, un fel de "Hopa, Mitica", in mana si sub comanda maestrului diversiunilor, presedintele Traian Basescu. Si cand ne gandim cu cat entuziasm am salutat, ca ardeleni, numirea unui om, tot al Ardealului, in inalta, plina de responsabilitati, functie de prim-ministru. Cate sperante ne-am pus, cei de pe Mures, Tarnave, Somesuri si Crisuri, in el. Speram sa fie acel patriot, adept al unui nationalism luminat, echilibrat, traditional - ardelenesc, "om nou" de veghe la apararea integritatii statale, a interesului si demnitatii nationale! N-a fost sa fie asa! Inca o dovada ca politica asta mizerabila poate schilodi caractere, poate face _ cum se zice _ din om neom, deturnand caractere si vointe. Avea dreptate Churchill: "In politica nu exista sentimente, ci numai interese!". In cazul recalcularii pensiilor, Emil Boc si-a dat, din nou, cu firma in cap, osciland in decizii, afirmand azi una, maine alta, intr-un penibil si stupid joc de-a "alba-neagra ". La 10 februarie, intr-o conferinta de presa, afirma una, iar la doua zile, cu totul altceva, in privinta recalcularii "pensiilor nesimtite", mai ales ale militarilor, aruncand, senin si inconstient, totul intr-o mare necunoscuta. Ceata, in care plutesc deciziile lui, pare a fi fundalul ales pentru scenariul preferat, de culise, in atmosfera rocambolesca a indeciziilor. E regretabil ca, tocmai primul ministru al Guvernului Romaniei, rau invatat de micimanii din jurul lui,