Reforma pensiilor trebuie să continue, indiferent de rezolvarea sau nu a chestiunii pensiilor de lux.

Povestea pensiilor pare să fi intrat într-o nesfârşită polemică pe teme secundare: pensii de lux, pensii ale actorilor celebri, ba chiar pensiile militarilor, deşi în acest caz chiar avem o problemă. De ce sunt subiecte secundare celelalte, de vreme ce abuzurile legate de stabilirea pensiilor de lux, de exemplu, sunt dovedite? Pentru că, dacă se pune problema pe chestiunea juridică a eventualei remedieri a problemei, se neglijează paşii importanţi pe care reforma pensiilor încearcă să-i facă acum. E drept, premierul şi ministrul Muncii greşesc vorbind doar de această chestiune a corectării pensiilor de lux, deşi nu par în stare să facă un demers juridic suficient de rezistent pentru a nu fi întors de Curtea Constituţională. Reforma pensiilor este însă un proces atât de important, încât ea trebuie continuată cu riscul nerezolvării chestiunii pensiilor de lux.

Este un risc pe care guvernul şi-l poate asuma, cu condiţia unei lupte susţinute cu abuzurile de la limita legii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, prin demonstrarea unor solidarităţi în ceea ce înseamnă limitarea veniturilor şi privilegiilor în tot ce înseamnă sector public, de la Fondul Proprietatea la Administraţia Prezidenţială şi de la inevitabilii amici politici la şefii de deconcentrate.

De ce chestiunea pensiilor nu stă în pensiile de lux? Pentru că doar 1% din totalul pensionarilor au pensii peste 2.000 de lei, dintre aceştia şi mai puţini sunt cei care intră în categoria pensii de lux. Rezolvarea chestiunii ţine de morala publică, şi nu de finanţele publice, iar premierul este dator să explice cum ajunge la economii de 800 de milioane de euro din recalcularea acestor pensii. Importanţa reformei nu este deloc legată de anul în curs şi nici de anul care vine, ci de o aşezare în term