Prima reacție la înregistrarea realizată de colegii de la Realitatea cu elevii unui liceu din Capitală care își cumpăraseră BAC-ul cu 200 de lei a fost de supărare și revoltă la adresa iresponsabilității profesorilor care permit acest lucru. Și nu atât pentru faptul că acei elevi vor primi niște note și o diplomă nemeritate (care oricum nu îi va ajuta prea mult), ci pentru că vor trece pragul maturității obișnuiți și învățați fiind că nu contează ce știi ori competențele pe care le ai pentru că în România totul ”se rezolvă”.

Mai apoi m-am gândit și la destinul acelor elevi. La limitele pe care și le-au autoimpus. La posibilitățile și alternativele pe care le ratează fără ca măcar să-și dea seama. La potențialul pe care îl irosesc, mulțumindu-se cu o viață trăită în șmecherie și furt. Și dacă credeți cumva că acei tineri ar fi (ar fi fost) irecuperabili, ei bine…

… în noiembrie, anul trecut, la Facultatea de Psihologie din Cluj s-a desfășurat cea mai importantă conferință internațională destinată autismului organizată până acum în România. Cu această ocazie am căutat mai multe informații despre această boală (sindrom? , nici specialiștii nu s-au pus încă de acord). Astfel am aflat despre câteva povești absolut extraordinare (și nu e nicio exagerare) ale unor oameni care suferă de autism. Niște povești care depun mărturie despre posibilitățile incredibile pe care le oferă mintea umană. Citind și văzând filmulețele care descriu aceste experiențe de viață, am rămas cu o întrebare dureroasă: ”În ce procent ne folosim cu adevărat resursele biologice de care dispunem?”.

Aici puteți citi primele două povești excepționale: ”The Living Camera” și ”Meciul vieții” Calculatorul uman – o poveste de Oscar

“Distracţia” preferată a lui Kim Peek este să abordeze oamenii, întrebându-i în ce dată s-au născut, după care le spune totul despre acea dată – în ce zi