Cum credeţi că se poartă discuţiile prin şedinţele de partid, alea ţinute cu uşile închise, la care au acces doar oamenii din interiorul entităţii politice, indiferent cum s-o numi ea? Credeţi că se vorbeşte cu "domnule, daţi-mi voie să vă spun că..." sau "Stimaţi participanţi, haideţi să păstrăm un pic de decenţă" ori măcar "Dragi colegi, haideţi să vedem ce şi cum"?

Cum vă imaginaţi, de exemplu, că vorbeşte preşedintele PSD Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, în astfel de momente? Dar în particular, cu prietenii ori amicii săi? Dar cu subalternii din Consiliul Judeţean sau cu angajaţii "Concivia"? Dar acasă? Vă gândiţi oare cum sună discuţiile particulare ale lui Marean Vanghelie? Dar ale lui Videanu? Dar Mitrea? Sau cum vă închipuiţi că vorbeşte preşedintele ţării în întâlnirile lui private cu premierul Emil Boc ori cu vreunul din "regii asfaltului" sau cu amicii de la Golden Blitz? Sau în ce mod credeţi că se poartă discuţia preşedintelui cu Gigi Becali, de exemplu? Dar la el în familie?

Dacă îşi imaginează cineva că există vreun nivel măcar decent al dialogului la nivelul majorităţii oamenilor politici români înseamnă că trăieşte pe altă planetă. Că lucrurile stau de-a dreptul obscen, n-ar fi chiar o foarte mare tragedie, dacă acest nivel al limbajului ar rămâne în afara vieţii publice, ţinut ascuns la ei în partid, în cârciumă sau acasă. Dar nu, politica de cartier s-a extins în mediul public cu o naturaleţe de-a dreptul alarmantă. De la "Bă, ieşi afară de aici! Ieşi afară, nenorocitule, că-ţi dau şi una-n bot!", cugetare a la Gheorghe Bunea Stancu, făcută într-un spaţiu public, până la celebra "păsărică" a lui Traian Băsescu, de la limbajul "colorat" al lui Vanghelie la "delicata" invitaţie "să-mi număraţi ouăle" a lui Adrian Năstase, adresată de la tribuna Parlamentului, comportamentul de stradă al tot mai multor politicieni invadează spaţiul publi