Ce-aţi face dac-aţi şti că mai aveţi de trăit doar o săptămână? A fost tema emisiunii lui Liviu Mihaiu, de joia trecută, de la Radio Guerrilla. Am fost sunată să intervin în direct, dar nu s-a putut, fiindcă eram pe stradă, înotam prin bălţi şi nu auzeam mai nimic. Întrebarea nu mi-a ieşit însă din minte. M-am gândit mult până să pot formula un răspuns. A fost un exerciţiu greu. Vi-l recomand şi vouă, după ce citiţi răspunsul meu. O să vă simţiţi puţin altfel, dac-o s-aveţi curajul să nu fugiţi de el.
Dacă aş şti că mai am de trăit doar o săptămână, mai întâi aş plânge puţin. Nu prea mult, fiindcă nu mi-ar permite timpul. Apoi, m-aş vedea cu toţi oamenii pe care îi iubesc, să îmi iau “la revedere” şi să-i rog să nu fie trişti. Aş râde cu ei. Ne-am aminti momente frumoase şi ne-am promite că ne vom reîntâlni cândva. OK, probabil că am şi plânge un pic, dar nu prea mult, pentru că nu ne-ar permite timpul.
Dacă aş mai avea de trăit doar o săptămână, le-aş cere iertare tuturor celor pe care i-am rănit, cu voie sau fără de voie. Apoi, i-aş ierta, chiar dacă nu mi-au cerut-o niciodată, pe toţi cei care m-au rănit. Le-aş spune că i-am iertat, ca să-i eliberez de povara vinovăţiei, şi i-aş îmbrăţişa.
Dacă aş mai avea de trăit doar o săptămână, aş mânca toate lucrurile pe care acum mi le interzic, pentru că îngraşă. Ştrudel cu mere, îngheţată şi sos de vanilie, papanaşi, paste, cartofi prăjiţi, ardei umpluţi… Aş bea ciocolată caldă şi aş ronţăi alune trase în miere.
Dacă aş mai avea de trăit doar o săptămână, aş merge la coafor şi m-aş aranja, ca să plec frumoasă. Şi m-aş consulta cu prietenele fashioniste în privinţa hainelor potrivite pentru drum. Aş reciti “Oscar şi tanti Roz” (cine a citit-o va înţelege de ce), aş revedea nişte filme frumoase şi optimiste şi aş asculta muzică, în maşină, în timp ce aş conduce.
Dacă aş mai avea de trăit