“Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în biroul de la minister a fost să scot din vitrină toate diplomele şi toate medaliile şi am cerut să mi se aducă toate manualele. De atunci, în fiecare zi citesc câte un manual şi pot să vă spun că multe dintre ele sunt un foarte bun somnifer”. Afirmația îi aparține ministrului Educației, Daniel Funeriu.

N-aș putea afirma că nu are dreptate, cu atât mai mult cu cât prietenii pe care îi am printre profesori și învățători spun cam același lucru. În plus, eu nu am avut timp să studiez aceste manuale. Pentru că cele pe care le-am citit la vremea mea nu m-au adormit. S-a întâmplat mai târziu, la facultate, în cazul cursurilor unor profesori de acolo (dar asta e deja altă poveste).

Așadar, avem o problemă: manualele. Ei bine, dacă până aici sunt de acord cu d-voastră, domnule ministru, mai departe nu sunt. Îmi place ironia. Chiar și când vine de la un ministru. Ce nu îmi place însă e că totul se oprește aici.

Domnule ministru, să ne înțelegem. Glume pot să fac și eu la adresa manualelor și sistemului de învățământ din România. Să îl critic. Să-mi dau cu părerea. Să mă leg de profesori că nu sunt mai activi. Că nu au organizații profesionale puternice care să îi reprezinte (și nu mă refer la sindicate). Dar după ce fac toate acestea nu pot să mă enervez când, în unele comentarii, inclusiv aici pe VoxPublica, mi se cere mie să vin cu soluții.

Păi, domnule ministru, dacă eu vin cu soluțiile trebuie să vă cer și salariul și funcția. Și să treceți d-voastră la hăhăit prin ziare sau pe bloguri.

Așadar, domnule ministru, dincolo de glume, aștept de la d-voastră și niște acțiuni concrete. Data la care vă întâlniți cu reprezentanții profesorilor pentru a vă consulta cu privire la conținutul manualelor. Desemnarea unei comisii sau organizarea unui concurs pentru elaborarea altor manuale. Termenul până la c