Luni seara, cînd am mers împreună să aducem de-ale gurii pentru colegii noştri de la Caţavencu, Bărbosu mi-a expus, cu umor, dar perfect argumentată, teoria lui despre pensiile nesimţite. Acum a scris-o pentru ediţia electronică a revistei. Bărbosu desfiinţează foarte corect, după părerea mea, modul în care sînt justificate pensiile speciale. Iată un fragment din textul bărbosian:
“Cam acelaşi fel de argument l-am auzit şi de la un aviator sau de la militari. „Ştiţi, noi ca aviatori, spre deosebire de un neurochirurg, dacă greşim, omorîm 100 de oameni, nu unul. De-asta avem 30.000 de RON pensie.” Păi, măi tată, atunci înseamnă că inginerii constructori, care nu greşesc blocuri, ar trebui să aibă dublu, înginerii de baraje care, dacă se sparg pot inunda cîte opt oraşe, să aibă triplu, iar inginerii de aeronave, datorită cărora nu picaţi nici voi, nici pasagerii, aşişderea. Compania aeriană care te agajează pe matale cîtăreşte importanţa muncii tale, cu toate riscurile aferente, şi-ţi propune un salariu în schimb. Tu, dacă vrei accepţi sau nu salariul. Cu salariul luat te duci şi cotizezi la pensie, iar cît îţi iese pensia, atît îţi iese. Ia du-te, matale, la un sistem privat de pensii şi spune-i ăluia aşa: „Ştiţi, domnul ING Pensii, eu am cotizat 1000 de lei pe lună pensie la dumneata, 40 de ani, ca şi colegul meu, domnul inginer. Dar întrucît meseria mea a fost mai cu risc, vă rog să ţineţi cont, şi să nu-mi daţi 15 milioane pensie, cît ia inginerul, ci vreo 300 de milioane!” Corect, nu?!
Tot textul poate fi citit aici
Luni seara, cînd am mers împreună să aducem de-ale gurii pentru colegii noştri de la Caţavencu, Bărbosu mi-a expus, cu umor, dar perfect argumentată, teoria lui despre pensiile nesimţite. Acum a scris-o pentru ediţia electronică a revistei. Bărbosu desfiinţează foarte corect, după părerea mea, modul în care sînt justificate pensii
