O să vă povestesc pe scurt ce mi s-a întâmplat în dimineaţa unei zile de vară a anului 2002 şi evenimentele incredibile care au urmat. Aveam 15 ani şi eram în vacanţa de vară dintre clasele a IX-a şi a X-a. Dormeam în fiecare zi până aproape de ora prânzului, cu excepţia zilelor când mă trezea tata de dimineaţă ca să-l ajut la munca din gospodărie. În dimineaţa aceea mă trezisem de bună voie pe la ora 10. Avusesem un somn agitat şi, spre dimineaţă, mă chinuise un vis urât de genul celora care par reale chiar şi după ce te trezeşti. O ceartă între două persoane, un început de bătaie, eu intervenind pentru a lua apărarea unei părţi, o palmă încasată din cauza asta. Acestea erau principalele evenimente din visul meu, evident însoţite de alte gesturi şi dialoguri care au conturat un tablou complex, un “scurt-metraj” coerent. După ce m-am trezit am dat uitării visul, bucuros că totul se întâmplase doar în mintea mea, dar şi enervat pentru că îmi stricase dulcele somn al dimineţii. Apoi, orele s-au scurs normal printre tabieturile mele de adolescent. Abia în jurul orei 17 aveam să-mi dau seama că ziua nu era deloc una normală, la fel cum nici visul meu nu fusese deloc un coşmar oarecare. O ceartă între două persoane, un început de bătaie, eu intervenind pentru a lua apărarea unei părţi, o palmă încasată din cauza asta. În mai puţin de o oră, evenimentele s-au întâmplat pentru a doua oară. Doar că de data aceasta nu mai era un vis, ci realitate. Nu fusese o transpunere aproximativă, un fel de roman ecranizat unde acţiunea se depărtează de multe ori în mod grosolan de firul epic al cărţii. Visul meu şi realitatea erau identice până la ultima replică. A fost prima şi ultima dată când mi s-a întâmplat aşa ceva. Nu ştiu cum a fost posibil, având în vedere că nu am visat un lucru previzibil sau unul care să se mai fi întâmplat până atunci. Nu mi-am propus, nu mi-am dorit şi nu ş