Cand lasi Romania in urma si ajungi pe meleagurile unde civilizatia a devenit a doua natura a oamenilor, incepi sa iti pui serioase semne de intrebare in privinta viitorului acestei tari. Prima reactie e sa spui ca suntem damnati la primitivism. Oricat de amabil si ingaduitor ai fi cu soarta acestei tari, nu gasesti nicaieri resurse sa poti spune, cu mana pe inima, ca Romania merge inainte.
Toate semnele, fiecare cifra sau informatie si orice impresie ti-ar reveni in memorie nu fac decat sa iti intareasca ideea ca Romania este un colt de lume unde evolutia sociala si dezvoltarea civilizatiei par a fi excluse din codul genetic al poporului bastinas. Cat despre progresul economic – aici parca am fi intr-un adevarat triunghi al Bermudelor: tot ce intra iese in pierdere sau dispare pentru totdeauna.
Oricat ai incerca sa iti inlaturi scepticismul, oricate eforturi ai face pentru a nascoci un viitor glorios Romaniei, ramane intotdeauna ceva sau cineva care sa iti darame constructia meticuloasa. Recurgi direct la ajutorul istoriei si inventezi epoci si cicluri largi, de sute si sute de ani, care sa permita Romaniei si romanilor sa evolueze pe scara dezvoltarii spirituale.
Iti spui ca suntem un popor la varsta copilariei, nici macar in adolescenta, suntem copiii jucausi ai Europei si alintatii globului – in concluzie, va veni si vremea noastra, sa fim ingaduitori si intelepti si nu nu fortam arderea etapelor. Acum este timpul pentru distractie si hotie, abia invatam abc-ul moralitatii si civilizatiei. Sa mai treaca 50 de ani. 100 chiar. Insa dam de la noi, iar cifrele se transforma in cele mai stupide iluzii.
Acum este timpul Elenelor, al “succesurilor” celor smecheri si primitiv, al hotilor de cartier, al golanilor din politica si al tupeistilor din universitati. Iti sorbi cafeaua linistit si admiri calmul si bucuria trecatorilor din piata centrala
