Ion Iliescu a anunţat marţi că renunţă la orice funcţie în partid. Este, într-un fel, sfârşitul unei epoci în politica românească. Nu ştim cum va rămâne în istorie Ion Iliescu – viitorul ne-o va arăta. Va rămâne în primul rând prin discursul de mulţumire adresat minerilor, pe 15 iunie 1990? Sau va rămâne în imaginea cu preşedintele George W. Bush, în octombrie 2002, sub curcubeul de la Bucureşti, marcând invitarea României în NATO? Oricum ar fi, dezbaterea poate începe. Aşadar: a fost Ion Iliescu bun pentru România?
DA, a fost bun pentru că:
- În timpul comunismului – sau cel puțin în perioada târzie a acestuia – a fost ceea ce se poate numi un activist luminat. A încurajat dezbaterea ( în cadrul partidului, firește) și a căutat să limiteze unele excese ideologice. Mulți dintre intelectualii din Iașii și Timișoara deceniului 70 și începutului anilor 80 îi poartă o amintire frumoasă. Ceea ce nu e puțin lucru, judecând prin prisma acelor vremuri. Păcat că în Partidul Comunist Român nu au fost cu mult mai mulți activiști de genul lui Ion Iliescu.
- În momentul în care țara amenința să plonjeze în haos, după fuga lui Ceaușescu, părea a fi singurul care își păstra sângele rece. Să facem – dacă putem – abstracție de acuzațiile ce i se aduc în legătură cu diversiunea cu teroriștii. Iar dacă putem, să admitem că a contribuit din plin la menținerea calmului public, atâta cât a fost. Probabil că a gândit dinainte ceea ce va spune și face în prima clipă de la preluarea puterii. Poate că avea pregătit un scenariu. Sau, poate, nu. Dar în momentele acelea părea că știe ce are de făcut, ceea ce a contat.
- S-a ținut la distanță de excesele naționaliste, foarte tentante în perioada de început a anilor 90. Sau, cel puțin, a știut să se folosească de naționaliștii lui Vadim Tudor și de cei ai grupului PUNR-Vatra Românească, fără a se lăsa prea mu
