Dincolo de orice apreciere, mutarile de sah permanente ale liderilor social democrati din ultimul timp au dus partidul catre culmile indiferentei. Pe o scara de la 1 la 10, presupun ca, in acest moment, soarta partidului nu mai intereseaza pe nici macar pe 3% dintre romani.
Interesul nemanifestat in privinta problemelor intene nu se confunda insa cu interesul si asteptarile destul de mari pe care romanii le au in privinta si perspectiva unui partid puternic de stanga. Dimpotriva.
PSD a reusit in ultimii ani unica performanta sa se autodistruga din interior, sa se anihileze, sa se neutralizeze, asa cum niciun alt partid nu a reusit dupa Revolutie. Insa oricat s-ar fi auto-distrus PSD, partidul nu a reusit si performanta sa se curete odata cu acest proces de anihilare, ci doar si-a creat si multiplicat problemele.
Oamenii din PSD carora Mircea Geoana le promitea, in urma cu cinci ani, ca vor deveni istorie, au reusit sa revina la putere, sa isi pastreze aproape toate functiile sau, si mai rau, sa nasca alti monstri care au contribuit si mai mult la haosul si starea generala de sfarsit de drum pe care o traverseaza acum partidul.
In cinci ani, in PSD nu a avut loc nicio reforma, nicio reorganizare a partidului, niciun nume important din vechea garda a "coruptilor" nu a parasit sau nu a fost exclus din partid, niciun "vinovat" de proasta imagine a partidului nu a platit pretul la timpul sau. Singurul ostracizat, pentru o scurta perioada insa, a fost Adrian Nastase, masura care insa a venit aproape inevitabil in urma cresterii alarmante a numarului de dosare pe care fostul premier le inregistra la DNA.
In tot acest timp, singurul beneficiu relativ si unicul castig vizibil din mandatul lui Geoana a fost degringolada si haosul parerilor liber exprimate, din tara pana la centrul partidului. Pe langa toate acestea, a
