Proiectul - iniţiat de UDMR - al legii privind dezvoltarea regională în România a reuşit să treacă de Senat prin adoptare tacită. Parlamentarii „şi-au făcut treaba“, dând girul unui cadru legal prin care se doreşte schimbarea arhitecturii regionale a ţării. Potrivit UDMR, legea ar consfinţi organizarea a şaisprezece regiuni de dezvoltare faţă de opt, în prezent. Întâmplător sau nu, o regiune reuneşte judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. O mişcare abilă, care este mascată de date statistice îndoielnice şi idealuri măreţe. „În acord cu politica europeană de coeziune economică şi socială, România trebuie să promoveze o politică regională, care are ca obiectiv general diminuarea decalajelor economice şi sociale dintre diferitele regiuni şi zone ale ţării, acumulate în timp, prevenirea apariţiei unor dezechilibre, precum şi susţinerea unei dezvoltări durabile a tuturor regiunilor ţării“ - se arată în expunerea de motive a amintitului proiect de lege iniţiat de Grupul Parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor şi al Senatului. Lăudabil interesul pentru dezvoltarea durabilă a ţării, dar legea cu pricina nu reprezintă altceva decât o ciorbă reîncălzită din 2007. Să ne reamintim că pe 13 octombrie 2007, la Târgu Mureş, UDMR lansa un studiu, ale cărui rezultate indicau necesitatea reîmpărţirii regiunilor din România. Acelaşi rezultat ca acela din prezent. UDMR cerea 16 regiuni, Covasna, Harghita şi Mureş fiind reunite într-o singură entitate. Iată că de la studiu la lege nu a fost nici un pas, deşi atunci, ca şi acum, argumentele UDMR au fost demontate punct cu punct. Practic, în urma dezbaterii publice, autorul studiului, Istvan Csutak, fost secretar de stat în Ministerul Integrării, a fost pus la zid. S-a demonstrat că oferta UDMR s-a bazat şi se bazează pe suprapunerea grosolană a unor fotografii statistice nedatate ale absorbţiei fondurilor de preaderare, precum şi pe va