Este adevărat că a fost nevoie de puzderia de gropi apărute anul acesta în Bucureşti pentru a ne aminti ceea ce uitasem: că avem, nu credeam că se poate, un aşa-zis primar mai slab chiar decât Videanu. Însă nu e prea târziu şi pentru ceva acţiune: schimbarea înainte de termen. Hai, sunt o mie de asociaţii care vor să salveze Bucureştiul. Punem mâna, strângem semnături (chiar în număr real, nu cum a scos Oprescu din joben atunci când a candidat), apoi bucureştenii sunt chemaţi la vot. Cu totul, ar dura o jumătate de an, însă gândiţi-vă că am salva un an şi jumătate de incompetenţă şi lipsă de speranţe. Probabil că ar fi o măsură radicală şi costisitoare, dar vă trimit să mai ascultaţi o dată înregistrearea de la HotNews, cea în care Oprescu se face că îi pasă de „ăştia”, cetăţenii Capitalei, iar rezultatul va fi că drumarii se vor preface că asfaltează.

Eu cred că am avea o şansă să grăbim cu un an şi jumătate traiul mai bun pe care toţi ni-l dorim în Bucureşti. E prea complicat? Se poate, dar traduceţi spusele lui Oprescu la nivelul fiecărei instituţii publice din România: nu dau un rahat de maidanez pe cei din banii cărora îşi cresc guşa. O încetare a mandatului lui Oprescu ar fi un precedentul care să-i facă să se teamă cât de cât.

Sună nebuneşte probabil, nici eu n-am luat foarte în serios ideea când autorul, Mos Călifar, mi-a spus-o, deşi ariel deja a sărit cu legile în baza cărora s-ar putea întâmpla fericitul eveniment. Totuşi, care e alternativa? Să ne plângem, să înjurăm, să ieşim ca oile, o dată la patru ani, pentru a vota alte feţe ale aceluiaşi sistem al batjocurii? Asta îi lipseşte clasei politice, o scuturătură zdravănă, o scaltoacă dată peste ceafa îngroşată de ticăloşii. Dacă asta ar funcţiona în Bucureşti, până şi primarul din Găgeşti s-ar gândi de două ori înainte de a-şi asfalta doar propria-i uliţă.

Este adevărat că a fost nevoi