Domnului Romulus Rusan - Din cauza unor nereguli băneşti, sublocotenentul de honvezi Rebren Oliver este nevoit să pună capăt scurtei sale cariere militare şi să se întoarcă în ţară, la Prislop (5 februarie 1908), unde se afla familia. Evenimentul nu avea cum să-i bucure pe Vasile şi Ludovica Rebreanu, care, de la visul de-a avea un fecior ofiţer, se văd nevoiţi să pună încă un tacîm la masa şi aşa destul de austeră. Zicerea potrivit căreia „tot răul e spre bine“ se potriveşte ca o mănuşă tînărului care, cu doar două luni înainte, împlinise 22 de ani. Cu toate vicisitudinile începutului, primul dintre cei 14 copii ai familiei Rebreanu se poate, în sfîrşit, dedica pasiunii scrisului, vizitat fiind de aceasta încă de pe timpul cînd urma cursurile Academiei militare „Ludoviceum“ din Budapesta. Cu o persuasiune de invidiat, Rebreanu bate la uşile mai multor publicaţii şi edituri, ceea ce motivează prezenţa sa, în calitate de trimis al Revistei Bistriţei, la serbările ASTREI din Sibiu. Odată cu încheierea sărbătorilor, tînărul autor al schiţei „Codlea“, publicată în revista sibiană Luceafărul, proiectează marea aventură, aceea de a trece munţii în Regat, pentru că – nu-i aşa ?! – „Soarele de la Bucureşti răsare...!“. Primele raze îi sînt refuzate în ziua de 15 octombrie 1909, cînd pune piciorul în capitală, moment ce nu va lipsi din însemnările sale: „Nu cunoşteam pe nimeni. Am tras într-o mohorîtă zi de toamnă la Hotel English...“, hotel situat vizavi de Teatrul Naţional de atunci – astăzi, Hotel Novotel, la intrarea căruia s-a reprodus un simulacru al faţadei fostului templu al Thaliei. Întîmplarea face să fie reperat de poliţistul Ioan Gavriluţ, fost coleg de şcoală cu părintele său,care-i oferă prima găzduire bucureşteană, în str. Buzeşti, nr. 63. „Să te ajute Dumnezeu să ajungi cît Coşbuc de mare!“, i-ar fi urat părintele său cînd a pornit spre „pămîntul făgăd