Asadar, da-i in biiip mea de intelectuali si pe astia care are facultate, ia sa ne lase un pic la butoane pe noi, cocalarii, sa vedeti cum ne descurcam! Televiziunile au avertizat ca urmeaza un limbaj socant la gura lui Vanghelie, si toata lumea s-a napustit spre biblioteca, sa nu cumva sa treaca mesajul nedecriptat, cu adancimile pierdute.
Va marturisesc ca mie mi-ar fi parut socant sa inregistreze careva o conversatie in care Vanghelie ii explica soferului ultimul articol al lui Andrei Plesu. Dar perplexitatea a ocupat ecranele cateva ore, si perechi-perechi de ochi-ochi holbati-holbati au creat o unda de energie aspra, rece, incremenita: cum a fost posibil ca primarul de la 5 sa-l tradeze in asa hal pe Mircea Geoana?
Chiar isi imagineaza careva ca intre cei doi exista o comuniune crestineasca, iar presedintele PSD l-a vazut pe primar mergand abatut pe coridoarele sediului, ironizat de toata lumea, trimis de Adrian Nastase sa-i ia sosetele de la curatatorie, sfartecat de Ion Iliescu dintr-o singura spranceana, si i s-a facut mila de ingerul refuzat, l-a strans la piept si l-a adoptat in suflet, ca sa nu se mai simta marginalizat si de pripas, ca o frunza galbena?
Daca da, atunci e socant. In realitate, Marian Vanghelie nu da doi bani pe Mircea Geoana, si sentimentul e reciproc. Primarul si-a facut la un moment dat niste coloane in carnetel si dupa castigarea alegerilor interne de catre actualul lider al partidului, a pornit la lupta odata. Are Mircea Eliade in "Noaptea de sanziene" un personaj asemanator, am uitat cum il cheama, imi amintesc despre el doar ca avea talentul rar sa nu-si uite minciunile, si cum ele reprezentau profesiunea de credinta, putea sa-i intarate pe unii impotriva altora fara ca ei sa realizeze ce i-a dezbinat. Pana la un moment dat.
E tarziu, insa, ca persoana care ocupa functia de "Marian Vang
