Investigaţiile genetice ajută la identificarea markerilor tumorali şi la stabilirea diagnosticului. Pe lângă individualizarea tratamentului, investigaţiile genetice permit descoperirea de medicamente mult mai eficiente în tratamentul cancerului.

Deşi sunt realizate şi în România de aproximativ 15 ani, investigaţiile genetice nu sunt la fel de cunoscute precum metodele de investigare „tradiţionale", cum sunt cele imagistice sau cele de tip anatomo-patologic (examinează fragmentul de ţesut tumoral prelevat prin biopsie).

Prin metodele genetice se analizează statusul ADN-ului persoanei în cauză, prin intermediul căruia se pot depista factorii de risc în dezvoltarea cancerului şi se poate stabili cu certitudine diagnosticul, spun specialiştii. Primele investigaţii de natură genetică au fost cele cunoscute sub numele de „markeri tumorali", prin care se urmăreşte nivelul unor proteine a căror concentraţie creşte doar în cancer.

Ulterior, au apărut alte metode genetice, mult mai precise, care au permis investigarea mai multor factori de natură genetică cu rol în apariţia bolii canceroase.

„În prezent, statusul genetic al unei persoane suspecte de cancer poate fi investigat în mai multe unităţi medicale din ţară. Aceste investigaţii dau posibilitatea de a depista atât celulele canceroase, cât şi pe cele care, în viitor, se vor transforma în tumori", explică Sabin Cinca, cercetător ştiinţific la Institutul Oncologic „Prof. dr. Alexandru Trestioreanu" din Bucureşti.

Identifică genele cu activitate modificată

Pe lângă markerii tumorali, mai există o metodă genetică de diagnostic, numită imunohistochimie, care constă în evidenţierea aspectului unor gene care, cel mai adesea, prezintă o activitate alterată atunci când în corp există celule canceroase.

„Printr-o astfel de analiză se poate face o detaliere