Ne unim cu Moldova sau nu ne unim? Daca te uiti la ce scrie presa de la Moscova, iti vine sa crezi ca e o chestie iminenta – noul tsunami regional care va zgudui Europa de Est. Pe de alta parte, nu au dreptate rusii sa se teama de asta, cand seful statului nostru s-a apucat sa povesteasca unor copii de scoala vizitand Cotroceniul in 2006 ca i-a propus lui Vladimir Voronin nunta pana in Craciun, ca perechea sa paseasca impreuna pragul european? Ca intotdeauna cand propaganda ruseasca ii mobilizeaza pe vorbitorii de rusa din Republica Moldova, noi nu suntem fara vina. Dar de la gafa lui Basescu de atunci la relatiile noastre de azi cu Republica Moldova e o cale lunga.

E Basarabia un teritoriu dezirabil, care sa starneasca visele unor nationalisti romani? Raspunsul e nu, singura resursa excedentara acolo este cea de votanti rurali traind sub pragul de supravietuire, de care avem deja si noi un surplus. Problema nu e doar conflictul din Transnistria, de unde zilele astea ne vin oferte ilare de instalat contrarachete, ci lipsa de dezvoltare generala a acestui teritoriu, care are trista distinctie, impreuna cu o parte din Albania, de a fi cel mai retrograd din Europa. La unirea din 1918, Regatul, gratie lui Spiru Haret, avea 40% alfabetizati (de la circa 20% in 1900), fata de doar 10% in Basarabia, care venea din regimul tarist, cel mai inapoiat din Europa. Asta se compara cu 40% rata de alfabetizare la lituanieni, 60% poloni si unguri si 95% cehi sau estonieni. O sa spuneti ca asta era demult, dar credeti-ma ca intr-un model de dezvoltare aceasta rata de alfabetism de acum o suta de ani prezice enorm din produsul intern brut de anul asta al unei tari. Greaua mostenire nu e o gluma. A venit pe urma regimul sovietic, care a suprimat, mai ales, elitele, si asa subtiri in Moldova. Cine se intreaba de ce Moldova are dubii identitare in timp ce Estonia e cea mai