Cel mai comercial versus cel mai „de artă“. Film bogat, film sărac. Război glamour contra soldatul de rînd şi bomba lui. Însă şi The Hurt Locker şi Avatar au în comun lipsa numelor mari din distribuţie. Căci, anul acesta, Academia ar putea să binecuvînteze dispariţia lungmetrajului ca vehicul de staruri, fie în favoarea blockbusterului 3D, fie în favoarea micului film cu multă dramă.

Dintr-un exces de concentrare asupra trierii pe genuri şi după „gen“ a lungmetrajelor candidate la Oscar, mi-a scăpat, în analiza anterioară a nominalizatelor la statuete, un aspect extrem de important privind actorii şi în special filmul ca vehicul al unui star. Pe de o parte, Academia Americană de Film (A.A.F.) menţine o consistenţă moderată: anul trecut, premia din greu Vagabondul milionar, un lungmetraj fără nume mari în distribuţie; mai mult, în 2007 îi rezerva un trofeu nu foarte cunoscutei Marion Cotillard. Şi în 2010, deşi clasicii abundă, s-a mai creat nişte spaţiu pentru numele mici şi mijlocii – semnificativ, două locuri la actriţe (Carey Mulligan şi Gabourey Sidibe la rol principal/ Mo’Nique şi Anna Kendrick la secundar) şi cîte unul la bărbaţi (Jeremy Renner la rol principal şi Christoph Waltz la secundar). Alegerile sînt departe de a fi aventuroase, dar cel puţin spectrul e larg: se acoperă prestaţia actoricească glamour (Cruz, deşi tot Cotillard fură luminile rampei în Nine), cea ingenuă (Mulligan), cele extrem de studiate şi lustruite (Morgan Freeman şi Meryl Streep – ambii interpretează personalităţi, nu personaje), cele obositor de stas (Matt Damon şi Vera Farmiga) şi, nu în ultimul rînd, cele efervescente, datorînd mult scenariului (Waltz şi Woody Harrelson). O duzină din aceşti actori se află la prima nominalizare – faptul că Plummer se numără printre ei mi se pare incredibil, dar şi Bullock e o surpriză –, iar cinci (George Clooney, Morgan Freeman, Pene