Filosoful a devenit „suspect” pentru statul român în 1941, înaintea instalării regimului comunist, şi a fost supravegheat încă cinci luni după prăbuşirea lui.

Emil Cioran a pus în mişcare un detaşament impresionant de agenţi şi informatori, care a funcţionat pe axa Bucureşti - Paris timp de 49 de ani. Prima filă din dosarul publicat parţial în volumul „Cioran şi Securitatea” - care va apărea la Editura Polirom la sfârşitul lunii februarie - datează din 20 februarie 1941 şi este adresată Ministerului Propagandei, iar ultima este din 5 mai 1990, cu doar câteva săptămâni înainte de mineriadă. Cartea este editată în colecţia „Istorii subterane”, coordonată de Stelian Tănase, şi cuprinde documente din Arhivele Serviciului Român de Informaţii (SRI) şi Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Din arhivele SRI şi CNSAS

Peste 300 de pagini de declaraţii, notificări şi procese-verbale despre filosoful născut la Răşinari şi emigrat la Paris, semnate de agenţi infiltraţi în grupul său şi de intelectuali racolaţi de Securitate. Persoanele din spatele numelor de cod nu sunt devoalate însă.

Din Arhivele SRI au fost publicate documente din anii 1941-1942, apoi, din 1949 în 1951, documente din 1954-1961 sau din 1963-1969.

Din arhivele CNSAS au fost alese file de dosar din anii 1960, 1962, din perioada 1964-1971, din anii 1973, 1975 şi 1977, din perioadele 1979-1985 şi 1987-1988 şi din 1990.

Nume de cod: „Ciobanu”, „Chiru” şi „ENE”

Dosarul de urmărire a fost deschis oficial de Securitate pe 14 ianuarie 1954, însă există note şi din anii precedenţi. De-a lungul „carierei” sale de suspect pentru statul român - care i-a furat mai mult de jumătate din viaţă - Cioran a primit trei nume de cod: „Ciobanu”, „Chiru” şi „ENE”.

„Raţiunile pentru care regimul l-a avut în