Ei da, s-a intamplat azi: „Eu cand vreau sa fluier, fluier” de Florin Serban a fost detronat din fruntea topului alcatuit de revista „Screen Daily”. Locomotiva clasamentului Competitiei Oficiale alcatuit de critici a devenit un film sub nivelul „Fluierului...”, dar complet diferit: mult mai lung (124 minute), cu actiunea plasata nu intr-un spatiu inchis ci in peisajele nesfarsite din Insula Chukotka, cu planuri lungi in care privirea iti ingheata (nu si rabdarea, insa) si cu o poveste ce putea fi rezumata intr-o ora.
Parca de la niciun film nu s-a iesit atat ca de la proiectia de presa a acestui „Kak Ya Provel Etim Letom”/”Cum mi-am petrecut sfarsitul verii” de Alexei Popogrebski. Si totusi, povestea lunga in doar doua personaje (doi meteorologi care lucreaza la o statie izolata de pe insula, unul afla ca celuilalt i-a murit familia si nu stie cum sa-i comunice colegului) i-a impresionat pe criticii care dau cotatii in „Screen Daily”.
Ne-am bucurat ca filmul lui Florin Serban e apreciat de critici, dar adevarul e ca asta nu inseamna nimic. S-a intamplat de multe ori in anii trecuti ca un film pe care criticii l-au luat in brate sa nu se regaseasca deloc in palmares. Iar de la un juriu unde Werner Herzog taie si spanzura chiar ca nu stii la ce te poti astepta. Aceeasi revista „Screen Daily” are o rubrica zilnica intitulata „Din intelepciunea lui Werner”, in cadrul careia publica cate o perla a presedintelui juriului Competitiei Oficiale pe zi. Iata cateva:
Cred ca festivalurile sunt supraapreciate. De fapt, ele nu inseamna nimic si ma refer la toate, fie ca sunt Cannes, Venetia, Berlin sau Ouagadougou.Ca sa fiu sincer, acordarea premiilor mi se pare o sarcina delicata. E mai potrivita pentru concursurile canine.Am vazut doar doua filme in 2009 si ambele mi s-au parut atat de ingrozitoare incat mai bine nu le spun titlurile.Sunt sanat
