Imediat dupa integrarea Romaniei in UE s-a raspandit aceasta stire inspaiman¬tatoare: Uniunea nu o sa ne mai lase sa injunghiem porcii in maniera noastra traditionala, in care animalului i se taie beregata in curte, tipetele lui intrecandu-se cu cele ale copiilor care tropaie de nerabdare sa primeasca soriciul sau basica, pentru a o umfla si a o umple cu graunte. UE avea sa ne impuna metode de abataj mai "umane", prin care porcul trebuie mai intai anesteziat, chiraiturile lui insuportabile venind, desigur, de la angoasa pe care o incearca simtind ce i se pregateste. Animalului va trebui astfel sa i se administreze un soc electric sau o injectie, iar sacrificarea si transarea lui – efectuate intr-un loc special, in conditii igienice etc. Masura mai nepopulara si mai costisitoare ca asta nici ca se putea inchipui in tara jumarilor si a sangeretelui, asa incat guvernantii si negociatorii romani s-au caznit sa obtina de la Bruxelles o precara "exceptie culturala", asemanatoare cu cele de care beneficiaza musulmanii si evreii in UE. Macelariile ritualice ale acestora pot sacrifica nestingherite animale constiente, intrucat asta e impus de prescriptiile alimentare ale religiei lor. Asa incat, dupa insistente si numai cu jumatate de gura – si jumatate de condei –, UE a acceptat sa inchida ochii (si sa-si astupe urechile) in fata suferintei si angoasei porcilor romani.

Iata insa ca recentul scandal al vaccinului romanesc experimentat pe tacute, contra cost, pe niste copii saraci din Arad si Timisoara a pus in lumina un uluitor paradox. Contactate de reporterii Romaniei libere, autoritatile europene (mai precis Comisia Europeana de la Bruxelles si Agentia Europeana a Medicamentului de la Londra) au recunoscut, cu oarecare jena, ca respectivul vaccin nu a fost aprobat de UE, ca de altfel nici nu a fost prezentata o cerere in acest sens, dar ca, daca acesta e destina