În primul număr al revistei Apostrof din 2010 (236), doamna Marta Petreu mă atinge cu un text intitulat „Dl Alexandru Matei, retraducător (al unui text românesc) al lui Cioran din franceză în română“. Îi mulţumesc pentru atenţie, desigur. O asigur că aliajul stilistic oximoronic (pentru că sînt un „domn“ „obraznic“, ceea ce mă face să roşesc) m-a marcat. Eu n-o să o iau la mişto pe doamna Marta Petreu. Nu mai am de mult iluzii asupra polemicilor, de la noi şi poate de aiurea. Deşi cred că una e să faci pe cineva ignorant, şi altceva obraznic, ştiu că, de multe ori, luate de valul aceleiaşi bile, ele devin miscibile. Ok. Am publicat în Observator cultural un eseu despre ediţia franceză a Schimbării la faţă a României. Prima versiune a textului este scrisă în limba franceză. Am tradus şi am scurtat această versiune pentru a obţine textul pe care l-a citit domnia sa. Din punct de vedere filologic, practica incriminată – retraducerea din limba franceză a unor fraze din Schimbarea la faţă a României – este, într-adevăr, de condamnat. Practic, nu am comis nici un contrasens. Cititorul nefilolog nu a fost indus în eroare. Dimpotrivă, însă, există (probabil nu multe) ambiguităţi în ediţia franceză. Exemplu: „À un certain moment de leur (des cultures, n.n.) somnolente évo-lution, une rupture féconde se produit, qui les élève au niveau des grandes cultures, même si ce n’est pas dans leurs créations, dans la tension“2. Pe mine mă interesa mai mult ceea ce citeşte cititorul ediţiei franceze a cărţii lui Cioran. Degeaba scrie Cioran în româneşte „dispariţia statului în societate“, dacă cititorul francez citeşte „dispariţia ethosului comunitar“. Nu mă interesa nici limba română a lui Cioran, ci ceea ce ajunge la un anumit cititor, respectiv cel de limbă franceză. Dar, repet, doamna Marta Petreu are tot dreptul să acuze un malpraxis filologic. Însă nu asta o deranjează cel