E minutul 89 al partidei dintre Bayern şi Fiorentina din Liga Campionilor, iar scorul este 1-1. Klose plonjează la marginea careului mic şi devine eroul bavarezilor, cel puţin pentru o seară, pentru o victorie, pentru o eventuală calificare. Cade, se ridică, se bucură.
La peste 8.000 de kilometri distanţă, în Parcul Olimpic de la Whistler, o sportivă ridică ştafeta eroismului. O ridică şi se prăbuşeşte de durere. Mai nimeni nu se bucură. O ţară întreagă priveşte înmărmurită. Ba chiar şi o lume.
Petra Majdic tocmai câştigase medalia de bronz în proba de sprint din cadrul concursului feminin de schi fond. Nimic anormal până aici, însă cu câteva ore înainte de această finală, la încălzirea premergătoare calificărilor, sportiva din Slovenia căzuse de la doi-trei metri într-o râpă şi se lovise destul de serios la coaste. S-a ridicat, a tras aer în piept şi s-a calificat de pe locul 19 din 30 în sferturile de finală, însă durerea o copleşise şi aproape că a leşinat. A fost dusă de urgenţă la un spital, unde i s-a făcut o radiografie. S-a întors apoi la Parcul Olimpic în timp util pentru sferturi, cu avizul doctorilor în dinţi, fără coaste rupte şi cu o voinţă inumană, mai puternică decât orice analgezic, de a finaliza cursa.
Era sportiva anului 2009 în Slovenia şi nu avea să îşi dezamăgească fanii. A câştigat a patra serie din sferturi, calificându-se mai departe şi părând să lase problemele fizice în zăpada proaspăt parcursă. Semifinalele şi finalele aveau să se dispute la foc automat şi încrucişat cu cele din proba masculină. Timpul de refacere a fost astfel scurt, iar ultimii câţiva zeci de metri din a doua serie a semifinalelor au găsit-o pe Petra strângând puternic din dinţi şi prăbuşindu-se iar în final. Norocul i-a surâs, chinul i s-a prelungit. Chiar dacă avea al patrulea timp, acesta era unul de invidiat, întrecut în prima serie d
